De cîteva decenii s-a instalat în societatea românească ideea antitezei dintre „stat” și „privat”. Nu e cazul să o descriu în toate specificațiile ei – le știm. În mare, s-a cam impus ideea că tot ce e la „stat” e rău și tot ce e la „privat” e bun. Însă, de cîte ori spui asta, ți se aruncă în față contraexemple. E adevărat, găsim corupție, lene, incompetență, prostie și la „privat”, după cum găsim competență, hărnicie, cinste, inteligență și la „stat”. Înțelepciunea care zice „Să nu generalizăm!” se invocă îndată. De fapt, interdicția de a generaliza nu e deloc o înțelepciune, pentru că înțelepciunea nu poate să se opună cunoașterii, iar mintea noastră nu poate cunoaște altfel decît printr-un proces, continuu și sofisticat, de generalizare. Așa e soft-ul nostru făcut: dacă nu există generalizare, nu există cunoaștere. Dar nu cu falsa înțelepciune „Să nu generalizăm!” vreau să polemizez acum. Altul este oful meu în aceste zile.
Nu demult, citeam într-o publicație economică acest titlu: „România rămîne în lumea bună. S&P ne confirmă ratingul de țară”. Citești titlul și, sincer, ce zici? Gata, domnule, măsurile zise de ajustare fiscală dau roade, sîntem în elita economică a lumii (căci ce altceva să însemne „lumea bună”?) După care, obicei tot mai rar, citești știrea. Și afli că S&P ne pune unde eram și înainte, la „BBB – cu perspectivă negativă”. Dacă ai oarecum memoria acestui gen de clasări, îți amintești că România e la acest deprimant „BBB – cu perspectivă negativă” de cîțiva ani. Mai jos e „junk”, adică nici nu merită să te uiți, e jale, a se evita. Dacă „BBB – cu perspectivă negativă“ este „lumea bună”, ce o fi zona A? Paradisul de neatins? Zice știrea: „Evităm încă o dată categoria «coșul de gunoi» și rămînem pe ultima treaptă cu recomandare pentru investiții”. Asta e deci „lumea bună” pentru analiștii noștri economici, la un pas de dezastru. Lumea bună pe care ne-o permitem.
Nu merg pînă acolo să spun că acest titlu era o manipulare premeditată ca să facă propagandă actualului guvern. Dar merg pînă acolo să spun că reflectă exact mentalitatea guvernanților de azi, mai precis a celor mai buni, mai lucizi și mai competenți dintre guvernanții de astăzi. Nu e vorba de partide; nu vorbesc nici de PSD (cinici și vicleni și hoți), nu vorbesc nici de USR (incompetenți pînă la ridicol), nu vorbesc nici despre PNL (inerți și incapabili, partid putred pe interior și irecuperabil pentru binele României, din punctul meu de vedere), nici de UDMR, care e un PSD de limbă maghiară. Vorbesc despre cîteva persoane din mediul guvernamental care nu se mint pe sine și care înțeleg bine și precis unde sîntem. Ei bine, mentalitatea lor este exact aceasta: e o mare victorie, imensă victorie, că staționăm la doar un milimetru de nenorocire. Cred că un guvern ai cărui cei mai buni și curați membri gîndesc că este o performanță că am rămas cum eram, adică la „BBB – cu perspectivă negativă“, iar ceilalți membri ai Guvernului sînt fie atît de incompetenți încît nu își dau seama ce e cu țara, fie sînt atît de necinstiți încît nu le pasă, este un guvern rău.
Cînd, la finele trimestrului trecut, a venit vestea că sîntem în recesiune, prim-ministrul a spus așa: „Am început trecerea de la un model bazat pe deficit și consum, aparent generator de prosperitate, dar în fapt distrugător, la un model bazat pe investiții, productivitate, export și disciplină bugetară. Recesiunea tehnică temporară face parte din costul anticipat și inevitabil al acestei tranziții, care ne va duce, în final, la o economie solidă, o creștere sănătoasă și prosperitate reală, pe baza a ceea ce producem, nu prin împrumuturi tot mai multe și tot mai scumpe”. Dl Bolojan are dreptate: schimbarea modelului economic este absolut necesară. Modelul economic spre care trebuie să mergem este „supply-side economy”. Numai că acest model economic, al creșterii prin producție, presupune ceva esențial: încrederea statului în privat. Statul român nu are încredere în mediul privat românesc. Îl hărțuiește, îl dijmuiește, îl stoarce, îi pune bețe-n roate și îl suspectează permanent.
După toate cărțile și după întreaga practică a acestui gen de economie, bazat pe producție, ceea ce Guvernul trebuie să facă este:
1) Să reducă taxele, în primul rînd cele pe venituri, pe cîștigurile de capital și pe profit pentru a stimula oamenii să lucreze mai mult, să investească, să se dezvolte.
2) Să dereglementeze, să reducă volumul de reguli și regulamente pentru a elibera inițiativa, pentru a crește mobilitatea investițiilor și pentru deschiderea lesnicioasă a capacităților noi de producție.
3) Să încurajeze investițiile în echipamente, tehnologii noi, cercetare și capital uman (educație/formare, sănătate). Pentru investițiile în tehnologii și oameni, mai ales, fiecare leu băgat de un privat în aceste direcții trebuie nu doar despovărat fiscal, ci și „protejat” cumva de stat – de pildă, prin cofinanțări, garantări, coparticipări etc.
4) Să privatizeze masiv și să prefere contractarea serviciilor de pe piața privată asigurînd creșterea integrității și eficienței în achizițiile publice, pentru că altfel nici o privatizare și nici o contractare în piața privată nu au sens.
Dacă aceste patru direcții ar fi susținute și de o politică de reducere a dobînzilor pentru a stimula circulația creditelor, aș simți că avem autorități care au încredere în capacitatea „privatului” românesc de a ridica țara din situația dramatică în care se află. Dar, în afară de aruncarea aproape disperată pe piață a unor acțiuni la cele mai bune companii de stat, ceea ce mie îmi indică mai degrabă o foame de cash decît un pas strategic într-o mare reformă, nu văd în politicile Guvernului nici una dintre aceste direcții clasice care duc la modelul economic anunțat.
În fond, este absolut explicabil de ce privatul nu are încredere în stat, dar este absolut inexplicabil de ce statul nu are încredere în privat. În acest moment, singurul lucru care ne poate scoate din criza în care singuri am intrat este un nou aranjament funcțional între stat și privat, bazat pe încredere. În primul rînd, pe încrederea statului în privat. Dacă statul nu începe să trateze privatul cu încredere, sîntem condamnați la „BBB – cu perspectivă negativă“ pentru încă multă vreme de acum înainte.
