Pe 15, 16 și 17 mai am pornit stagiunea 2025 a Conferințelor Dilema. Sîntem bucuroși că, și în acest an, avem alături de noi, ca partener strategic, UniCredit Bank – le mulțumim! Ca în fiecare an, și în 2025 Conferințele noastre pornesc de la Arad. Este locul în care s-au născut Conferințele Dilema acum șapte ani și locul de unde, simbolic, pornim în fiecare an spre celelalte localități din țară. Conferințele Dilema sînt un produs creat de Grupul de Management și Mediere Culturală (adică de Cătălin Lazurcă), de revista Dilema și de Asociația Prietenii Dilemei. La Arad, conferințele din acest an au fost finanțate de Centrul Municipal de Cultură Arad și de Primăria Municipiului Arad. Ne-a fost, iarăși, de mare folos sponsorul Grup West Arad – dealer local Opel, Peugeot, Citroën (adică Michael Bulzan).
Tema conferințelor a fost de mult plănuită și nu cred că, inițial, a avut vreo legătură cu starea pe care contextul socio-politic a generat-o în sufletul nostru colectiv. Dar așa s-a nimerit. Într-un moment în care îngrijorător de mulți compatrioți de-ai noștri își anunțau intenția să plece din țară dacă alegerile prezidențiale vor fi cîștigate de nu știu cine, Conferințele Dilema au abordat tema exilului. „Arta fugii. Variațiuni pe tema exilului” am intitulat ediția conferințelor noastre, în care am vrut să vorbim despre feluritele experiențe ale exilului unor oameni care vedeau exilul ca pe o soluție existențială proprie la un impas politic național. Sigur că, din noiembrie începînd, experiența anilor 1946-1947 a venit tuturor în minte, redusă la concluzia cea mai trivială: cei care au apucat să plece au trăit liberi și relativ bine, cei care au rămas au mers în pușcării și au trăit, dacă au mai trăit, greu. Experiența înaintașilor noștri ne formează, după cum e firesc. Dar rostul revistei noastre, ca și al conferințelor, de altfel, este acela de a dilematiza cultural, pentru a edifica. Exilul e de mai multe feluri, experiența exilului este cu mult mai complexă decît pare, după cum fuga dintr-un loc în altul, fie că fugi pentru că așa ai decis, fie că fugi pentru că te pun alții pe fugă, nu este întotdeauna o salvare. Poate că, inițial, ne gîndiserăm mai mult la exil ca fenomen al istoriei noastre culturale, e adevărat. Contextul și timpurile ne-au făcut să nuanțăm ceva mai actual și cred că am făcut bine, pentru că ceea ce conferențiarii au comunicat s-a dovedit a fi foarte util. Publicul arădean, prietenos și inteligent, răbdător cu noi și avid de cultură, a simțit folos real urmărindu-i pe cei șase protagoniști ai conferințelor noastre și, pînă la urmă, asta contează cel mai mult. Acest Dosar împărtășește, pe cît se poate, ceea ce arădenii au primit de la noi.
Trecerea de la oralitate la forma scrisă a impus editarea textelor care apar în Dosar
