Cine sîntem noi? Cine zic ei că sîntem noi? Cine sînteți voi? Dar ei? Identitatea a devenit, în ultima modernitate cel puțin, un labirint de întrebări în care ne rătăcim căutîndu-ne, în care ne privim ca prin oglinzi venețiene. Modul nostru de a fi în lume este mai legat de acest ghem de întrebări labirintice decît am crede. Fiecare dintre aceste întrebări este o neliniște din care se naște, de fapt, un chip. Altă întrebare, alt chip. Altă perspectivă, alt chip. E bine să ne oprim la un moment dat, căci ne paște un fel de risipire, ceea ce e mult mai grav decît deruta ori neputința de a răspunde întrebărilor identitare.
Conferințele Dilema și-au făcut o misiune din a propune moduri sănătoase, folositoare, de confruntare a dilemelor, inclusiv a dilemelor identitare. Te poți topi pe rugul unei dileme sau te poți înălța, consolidat sufletește. Depinde de modul în care o abordezi. Depinde de modul în care te așezi în dilemă. La Oradea, găzduiți generos de Muzeul Țării Crișurilor, am organizat o ediție a conferințelor noastre dedicată chipurilor identității. Am făcut și o încercare temerară: am vrut să-i împăcăm pe orădeni (transilvăneni, în sensul larg al cuvîntului) cu Mitică, bucureșteanul care nu se prea bucură de simpatie peste munți. Mai ușor a fost, desigur, să ne deschidem apoi spre farmecul moldovenismului lui Ion Creangă. Am adus, așadar, în fața orădenilor două chipuri ale identității românești cu care nu sînt, poate, obișnuiți și față de care au, poate, unele prejudecăți. Am trecut prin istorie, ascultînd ce ne spun izvoarele despre întemeierea Valahiei, cu Ovidiu Pecican, am trecut prin politica interesului național încercînd să înțelegem de ce nu sîntem mai mult, deși am putea să fim, cu diplomatul Marius Lazurca, am încercat să vedem de ce produsele noastre culturale (mai ales cele scriitoricești) răzbat greu în marile culturi, cu Alex Goldiș, și am auzit ce schimbări au survenit în psihologia poporului român în ultimii zece ani de la Daniel David. Am obținut, astfel, schițe ale multor chipuri ale identității noastre. De acum încolo, fiecare dintre cei prezenți își face socoteala lui. Ce îi îndemnăm pe toți este să continue să caute și alte chipuri ale identității noastre, spre sănătatea interioară a lor și a noastră.
Nu pot încheia acest Argument fără să mulțumesc încă o dată publicului orădean. Oradea, se știe, a înflorit în ultimii ani. Agenda culturală a capitalei bihorene începe să se ridice la excepționalul nivel logistic de care, deja, dispune. Dar prestigiul cultural al unui oraș nu e dat nici de clădiri, nici de afișe, ci de locuitorii săi care devin public pentru cultură. Și publicul orădean devine, tot mai mult, un asemenea vibrant public. Ne bucurăm să venim la Oradea an de an!
Acest Dosar conține fragmente din conferințele care au fost rostite în cadrul Conferințelor Dilema, la Oradea, în zilele de 21-23mai a.c. Textele au fost editate pentru a asigura trecerea de la oralitate la forma scrisă.
