Viitor și vocație profetică

Viitorul este în mîinile lui Dumnezeu, nu al oamenilor. Asta nu înseamnă karma, nu înseamnă obsesie pentru un destin care nu poate fi modificat, ci înseamnă că încrederea într-un Dumnezeu-Persoană te face pe tine să fii o persoană care nădăjduieşte la înd

Bună dimineaţa, vă spun, pentru că undeva trebuie să fie dimineaţă şi vă doresc să zîmbiţi mai mult zilele acestea, pentru că, în ciuda tuturor aparenţelor, sîntem în viaţă şi putem spera. [...]

Aş vrea să vă spun cîteva gînduri despre cum trebuie să privească un creştin viitorul, gînduri ce ar putea alcătui un scurt manual de oftalmologie duhovnicească. Eu, personal, sînt sătul de falsul profetism, de mesianismul unora, de toată cultura ciupercilor duhovniceşti care a umplut toate zidurile pe care am fi putut să le construim. De aceea, am să să fiu strict biblic pentru că, în ciuda tuturor aparenţelor, creştinismul este despre Hristos. Ideea mea fundamentală este că niciodată creştinul nu trebuie să privească viitorul doar cu încredere, ci cu încredere în suveranitatea lui Dumnezeu. Aceasta conduce imediat la discernămînt faţă de profeţiile false şi faţă de mitocanii care se dau profeţi, care ar trebui să fie puşi rapid la punct și așezați la locul lor. Pentru a se păstra sănătos mintal, omul trebuie să aibă o viaţă de sfinţenie și nu neapărat o viaţă de cultură înaltă, o viață de elită şi de ispite în fața cărora e greu să se apere, pentru că nu ispitele fac pe un om, ci Dumnezeu îl menţine pe om în regula umanităţii.

Sfîntul Apostol Luca ne spune în Faptele Apostolilor: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpînirea Sa”. Apocalipsa va fi atît de rapidă încît nici o ştire TV nu va putea să o prezinte. Totul se va desfăşura sub un foc continuu, în cîteva secunde, și vor avea cîștig numai cei care au ştiut să ardă încă din timpul vieţii, pentru că doar cenuşa rezistă la foc. [...]

Viitorul este în mîinile lui Dumnezeu, nu al oamenilor. Asta nu înseamnă karma, nu înseamnă obsesie pentru un destin care nu poate fi modificat, ci înseamnă că încrederea într-un Dumnezeu-Persoană te face pe tine să fii o persoană care nădăjduieşte la îndumnezeire. [...] Creştinul nu trebuie să confunde necunoscutul cu pericolul. E un cuvînt la Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sînt cu tine”. Ori sîntem şi ne încredem în Dumnezeu, ori ne prefacem, şi atunci, dacă ne prefacem, o luăm pe coajă, după cum şi merităm. Necunoscutul nu trebuie să ne arunce în panică – eu am învățat asta de la copii. [...] Viitorul trebuie privit prin promisiunile Scripturii, nu prin zvonurile oamenilor. Am auzit oameni spunînd despre mine lucruri pe care eu nu le-am trăit şi nu le-am gîndit niciodată și mi-am dat seama cît de periculos este zvonul, cum dăunează el sănătăţii celui asupra căruia se porneşte zvonul. Hristos nu ne-a chemat să ignorăm realitatea, dar ne-a rugat frumos să nu rămînem prizonierii trecutului. „Iată, Eu sînt cu voi pînă la sfîrşitul veacurilor” înseamnă că, de fapt, El este săgeata albastră care ne duce la finalitate. Nu trebuie să vedem lumină la capătul tunelului, ci noi trebuie să fim lumina pentru ca tunelul să n-aibă putere asupra noastră. [...]

Credinţa adevărată nu elimină adevărurile, dar învinge disperarea. Un om care se întreabă corect nu e disperat niciodată. [...] Creştinul trebuie să trăiască prezentul, nu să fie consumat de viitor. Tot ce aud eu în ultimele zile în România este o ceartă de curtea şcolii, între nişte oameni care şi-au pierdut demnitatea de politicieni. Să le fie ruşine! Pentru că modul în care o fac aruncă în derizoriu credinţa în viitor a unor generaţii întregi de copii. Este inadmisibil să pui viitorul ţării în mîna unor oameni care nu respectă prezentul şi nu au nici un fel de validare în trecutul lor. Așa se face că avem impresia că România este a nimănui şi merge către nicăieri. Eu țin mult la versetul acesta din Matei 6:34, care spune: Nu vă îngrijoraţi de ziua de mîine. Totuși, îi văd pe oameni cum se îngrijorează și atunci îmi dau seama că singurul mod de a fi credincios astăzi este cu mînecile suflecate, oferind, dăruind, împrăştiindu-te, murind de dragul de a-l şti pe celălalt în siguranţă, neiertînd jumătatea de măsură, neadmiţînd că negrul e alb şi că orice gargaragiu atomic e Mesia. În verticalitatea lui, creştinul nu poate să admită toate ereziile drept validate, doar pentru faptul că sînt spuse public. [...] Nu orice persoană care vorbeşte despre viitor vorbeşte din partea lui Dumnezeu, asta este foarte important de ținut minte. Deseori auzim pe cîte unul vorbindu-ne despre viitorul României și raportîndu-se la orice, numai la credinţă şi la nădejde, nu. Dacă observaţi, trăim într-o Românie în care se caută dreptatea, nu adevărul și cîtă vreme dreptatea umblă cu capul spart, ne umplem de sînge cu toții. [...]

Întotdeauna profeţiile trebuie cercetate. Profețiile nu pot fi acceptate automat. Mie-mi place foarte mult un text de la Tesaloniceni: „Nu dispreţuiţi prorocirile, ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”. Auzim foarte des profeţii despre dezvoltarea noastră economică, dar între timp am ajuns să ne închinăm la factură ca la icoane. Ne facem cruci! Sînt bani pe care nu înţelegem cînd i-am cheltuit, în toate domeniile. Nu vă închipuiţi că joaca de-a facturile nu arată fracturile de intelect ale celor care le joacă ca atare. E un joc! [...]

Profeţia autentică nu poate contrazice revelaţia Scripturii. Cu regret pentru unii dintre colegii mei preoţi, care bat cîmpii – eu însumi bat cîmpii cîteodată –, dar unii dintre ei formulează profeţii care nu pot fi admise prin controlul Scripturii. Mă refer, de exemplu, la misoginismul nostru continuu sau la alte atitudini legate de cîteva lucruri din viaţa cotidiană. Noi, preoții, ar trebui să ne îndreptăm atenţia mai degrabă în interiorul vocaţiilor noastre. O profeţie falsă, din nefericire, conține adesea și elemente adevărate, ceea ce o face să fie acceptată, dar să nu uităm că pericolul falsului profetism în vremurile din urmă este întotdeauna subliniat. Mîntuitorul ne atrage atenţia, în Evanghelia de la Matei: Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Riscul de a fi înşelaţi este mare și periculos şi trebuie să ne pregătim să-i facem față printr-o viaţă plină de decenţă şi bun-simţ. Prorocii mincinoşi pot avea o aparenţă spirituală convingătoare, dar trebuie să știm că semnele spectaculoase nu garantează niciodată autenticitatea unui profet. Iar frica este una dintre armele cele mai folosite împotriva noastră cînd cineva vrea să ne manipuleze religios.

Cum poate recunoaşte un creştin falsul profetism? Prin examinarea roadelor vieţii celui care pretinde că profeţeşte. Româneşte vorbind, îl veţi cunoaşte „după roadele lui”. Eu tot timpul spun, cînd mi se laudă cîte unul sau altul, „aştept să mori, să văd”. Românul are o vorbă, „vom trăi şi vom vedea”, de fapt este „vom muri şi vom vedea”, pentru că ce vedem după moarte e mai folositor decît ce vedem în timpul vieţii. De asemenea, creștinul poate recunoaște falsul profetism prin verificarea modului în care este prezentat Mîntuitorul Hristos. Dacă Mîntuitorul Hristos este colegul cu care se bate pe burtă „profetul”, e clar că intrăm într-o zonă extrem de periculoasă. Creștinul trebuie, totodată, să refuze dependenţa spirituală de un presupus profet. Creştinismul înseamnă libertate. [...]

Nu fiecare criză morală trebuie să fie transformată într-o profeţie împlinită. De cîteva zile, un domn îmi tot trimite citate din Sfinţii Părinţi cu privire la cipul din buletin. Sînt convins, vă spun cinstit, că Ioan Gură de Aur şi Grigorie din Nazianz se gîndeau la cipul nostru din buletin. Am auzit și că unii au început să fiarbă Pepsi-ul, ca să scoată nano-cipurile şi să le vîndă la fier vechi. Sîntem într-o lume care a înnebunit pe bază de minciună, dată drept adevăr. E ca în povestea aceea în care se întîlnesc doi prieteni şi unul zice: „Tu trăieşti?” „Da”, răspunde celălalt. „Nu se poate. Mi-a zis cineva că ai murit. Nu se poate să trăiești.” Puterea zvonului este extraordinară. Pe de altă parte, e adevărat că zvonul că am murit e doar un zvon pînă într-o zi...

Interpretarea profeţiilor trebuie făcută cu smerenie. Orgoliul n-are ce căuta în raport cu profețiile, așa cum nu are ce căuta nicăieri, nici chiar în politică. [...] Scopul profeţiei biblice nu este satisfacerea unor curiozităţi, ci pur şi simplu chemarea la credinţă. [...] Creştinul nu trebuie să transforme profeţiile în teorii conspiraţioniste. Conspiraţionismul dăunează grav Evangheliei! A bine-vesti propriile tale frustrări şi a încadra în frustrările tale dorinţele ţării şi ale neamului tău arată o dată în plus că nu sîntem în partea sănătoasă a spitalului, sîntem la altă secţie.

În a doua Epistolă către Timotei, cap. 2:23, ni se spune aşa – şi să ştiţi că asta aș da-o ca regulă fundamentală pe care vă rog s-o ţineţi: Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare. Vă rog frumos, luaţi-vă o găleată cu flit şi daţi pe întrebătorii de nimic. Pierdem prea mult timp cu ei, pierdem timp din propria noastră linişte, din propria noastră meditaţie, din propria noastră viaţă în bun-simţ, încercînd să răspundem la întrebări care nu au sens. [...]

Există tendinţa de a identifica în fiecare tehnologie nouă sau în fiecare conducător politic nou, în general în orice schimbare, cîte un semn profetic. Dar orice profeţie priveşte partea morală a lumii. Partea tehnologică sau partea politică sînt doar dezvoltări bune sau rele. Nu trebuie să atribuim autoritate biblică unor speculaţii de care Biblia nu vorbeşte explicit, pentru că asta chiar „dăunează grav sănătăţii”.

Deci: ce avem de făcut? Ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi printr-o purtare sfîntă şi evlavioasă? – zice Sfîntul Petru. El leagă perspectiva sfîrşitului de responsabilitatea morală printr-o viaţă de sfinţenie și nu prin panica apocaliptică. [...] Avem obligaţia de a fi oameni veghetori şi de rugăciune [...] Trebuie să continuăm lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu, să nu încercăm tot timpul să facem altceva decît ne-a pus Dumnezeu să facem. [...] De asemenea, prin păstrarea dragostei chiar şi în vremuri de înşelare. [...] Dragostea înseamnă să ai răbdarea să aştepţi ca oamenii să-ţi vadă dragostea. Uneori va trebui să murim pentru asta, [...], dar trebuie să avem răbdarea aceasta de a le dovedi oamenilor că şi în vremuri de înşelare, în care dragostea ne este prezentată în tot soiul de feluri, avem obligaţia de a iubi oamenii.

Eu cred că sînt şapte contraste importante între perspectiva biblică şi profetismul fals, care ne-au denaturat lumea. Iată-le:

1. Perspectiva biblică îl așază pe Hristos în centru. Orice altă perspectivă așază în centru un om: „profetul lumii noi”, „salvatorul naţiunii”, „tătucul”.

2. Perspectiva biblică ne îndeamnă la cercetare. Perspectiva cealaltă pretinde acceptare necondiţionată.

3. Perspectiva biblică cultivă credinţa şi vegherea, privegherea, atenţia. Cealaltă perspectivă exploatează frica.

4. Perspectiva biblică respectă autoritatea Scripturii, în timp ce profetismul fals adaugă întotdeauna afirmaţii pretins infailibile.

5. Perspectiva biblică încurajează responsabilitatea. Profetismul fals îndeamnă spre o dependenţă spirituală.

6. Perspectiva biblică recunoaşte limitele cunoaşterii. Era o reclamă pe vremuri, „atîta sînt şi aici mă termin”. Asta e perspectiva biblică. Cealaltă perspectivă pretinde că ştie toate detaliile.

7. În timp ce perspectiva biblică ne cheamă la sfinţenie şi dragoste, perspectiva cealaltă urmăreşte doar controlul şi cîştigul unora.

De aceea, din punctul meu de vedere, limpezimea este uşor de făcut. Rămîn la ideea că un om de bun-simţ are perspectiva puterii lui Dumnezeu asupra istoriei. [...] Aşa că, pentru o viziune sănătoasă asupra viitorului, vă doresc liniște, rugăciune, împăcare cu sine şi, mai cu seamă, exerciţiul cel mai de preț, care este iertarea. [...]

 

(fragment din conferința „Dimensiunea euharistică a viitorului și exigența profetismului în Hristos” susținută de Pr. Constantin Necula pe 31 octombrie a.c. în cadrul Conferințelor Dilema de la Sibiu)

 

Pr. Constantin Necula este preot ortodox, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Share