Cîndva prin anul 1725, exploratorul danez Vitus Bering a ajuns pe teritoriul Alaskăi, trimis în expediție de țarul Petru cel Mare. A urmat și o a doua expediție, cîțiva ani mai tîrziu, în care navigatorul a avut mai mult spor, fie și doar pentru că s-a întors acasă cu niște piei de vidre de mare, care ulterior s-au transformat în produse ale unei excelente forme de comerț. Pînă spre finalul secolului al XVIII-lea, rușii – nu mulți, e drept – s-au instalat pe teritoriul relativ recent explorat, printre triburile băștinașe.
În timp, însă, teritoriul Alaskăi devenea din ce în ce mai greu de gestionat de la Sankt Petersburg, din cauza distanței mari și din cauza lipsei resurselor financiare necesare pentru a dezvolta vreun tip de infrastructură civilă ori militară relevante. Probabil, și din cauza interesului tot mai mare al exploratorilor americani în zonă. În plus, înfrîngerea rușilor în Războiul Crimeei a determinat o diminuare a interesului strategic în zona Pacificului. Drept urmare, în 1859, Alaska a devenit subiectul unei oferte de vînzare din partea Rusiei către Statele Unite ale Americii. Războiul Civil american a întîrziat tranzacția, dar ulterior oferta a fost reînnoită, iar în martie 1867, secretarul de stat american William Seward a acceptat propunerea ministrului rus la Washington, Eduard de Stoeckl, de a cumpăra Alaska cu șapte milioane două sute de mii de dolari (în cec). În toamna aceluiași an, Alaska a fost transferată oficial Statelor Unite ale Americii. De notat, la negocierile aferente tranzacției un rol important l-a avut generalul și diplomatul american de origine română George Pomuț, consul al SUA la Sankt Petersburg în acea perioadă.
Achiziția orchestrată de domnul Seward a atras multe critici, suprafața cumpărată de la ruși fiind considerată lipsită de beneficii. Pînă la proba contrarie, o probă de... aur, la propriu: în 1896 a fost găsit un depozit semnificativ de aur pe teritoriul Alaskăi.
Apoi, în secolul al XX-lea, importanța strategică a Alaskăi a devenit de necontestat, comerțul cu pește constituindu-se într-o întreagă și prosperă industrie, cu o serie de consecințe pozitive specifice, la care s-au adăugat și bazele militare americane instalate în cel de-al Doilea Război Mondial, care la rîndul lor au antrenat dezvoltarea infrastructurii. Ca să nu mai menționăm zăcămintele de petrol descoperite la finalul anilor ’70.
Alaska a devenit stat parte din Statele Unite ale Americii, cu toate actele în regulă, (abia) în 1959.
Vidrele de mare și-au continuat înotul.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
Rubrică susținută de Garanti BBVA
