Știm, de multe poate fi și este legat numele lui Napoleon în istorie. Se pare că și de o... conservă. De fapt, de mai multe, de foarte multe, cît să hrănească o armată întreagă.
Nu-i greu de intuit că una dintre principalele dificultăți în timp de război este cea privitoare la resursele de hrană ale armatelor. Dacă transferăm scenariul cu vreo două secole în urmă, problema devine și mai greu de gestionat. Dar nu imposibil. Drept urmare, în 1795, în Franța a fost lansat un concurs în acest sens: douăsprezece mii de franci pentru cine găsește o metodă de a îmbunătăți conservarea hranei pe termen (mai) lung. După cum o indică cele mai multe surse, inițiativa i-a aparținut lui Napoleon însuși, care, fiind deja general cu responsabilități serioase în armatele franceze pe atunci, își dorea ca soldații să fie mai bine hrăniți. Știa probabil că nici cea mai bună strategie militară nu-i completă fără o armată hrănită.
Concursul și-a găsit cîștigătorul abia în vreo cincisprezece ani de la lansare. Atît au durat experimentele cofetarului Nicolas Apert pentru a găsi o metodă eficientă de conservare a hranei. Se pare că acesta s-a inspirat, într-o primă fază, din metoda de îmbuteliere a vinului. Ce a făcut, mai exact, domnul Nicolas Apert? A pus hrana în borcane de sticlă pe care le-a închis cu capac și le-a sigilat cu un strat de ceară fierbinte. Apoi a învelit borcanele în pînze și le-a fiert în apă. Această primă tehnică de conservare din istorie s-a dovedit utilă și a fost folosită pentru prima dată în anul 1806 de flota maritimă franceză. Cu succes. Și cu fructe, legume, carne și lapte. Metoda lui Apert, așadar, funcționa. Cum? De ce? Nici el nu știa să explice exact în manieră științifică. Știa doar că privarea absolută de aer și efectul apei în fierbere ajută la conservarea produselor.
Iar apoi a venit Louis Pasteur. Peste vreo cincizeci de ani, ce-i drept. Cercetările marelui savant francez au relevat legătura științifică dintre formarea microorganismelor și deteriorarea hranei, clarificînd astfel că metoda de conservare a lui Nicolas Apert funcționa pentru că împiedica formarea acestor microorganisme. A ieșit la lumină ulterior, de sub microscopul domnului Pasteur, una dintre marile descoperiri științifice ale istoriei: pasteurizarea.
Istoria a continuat. De preferat, bine conservată.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
