În anul 1908, pictorul francez impresionist Oscar-Claude Monet putea fi zărit alături de soția sa, Alice, hrănind porumbeii în Piața San Marco din Veneția. Inițial, artistul nu a dorit să viziteze La Serenissima, invocînd vîrsta bătrîneții, dar, cu stăruință și răbdare, doamna Monet l-a convins în cele din urmă; fapt pentru care presupun că a primit mulțumiri, întrucît orașul l-a încîntat pe pictor – splendoarea nu prea ține cont de vîrstă.
Nici talentul, nici inspirația, am putea spune. Dar nici îndoielile ori dilemele. Odată ce un pictor, mai cu seamă unul de talia lui Monet, ajunge într-un oraș ca Veneția, următoarea chestiune care se insinuează firesc în discuție este cum și dacă va imprima pe pînză din frumusețea locurilor imprimată pe retină. Claude Monet a avut un răspuns imediat de cum a ajuns pe tărîm italienesc: „Veneția este prea frumoasă pentru a fi pictată”. A continuat spunîndu-i soției și că este „prea în vîrstă să picteze lucruri atît de frumoase”. În timp ce, referitor la ideea legată de vîrstă, poate că domnul Monet exagera totuși – 68 de ani nu-i chiar o vîrstă prea înaintată –, ideea zădărniciei de a picta ceva ce tot fusese pictat de vreo cîteva secole ar putea avea un sens. Unul aparent și facil de demontat, însă. Perspective noi pot exista oricînd asupra lucrurilor vechi.
Confirmarea vine tot de la Claude Monet, care, din fericire, s-a răzgîndit. Nu știm dacă tot datorită soției și de data aceasta, dar cert este că în cele din urmă s-a apucat de pictat, inspirat de peisajele venețiene. Timp de două luni, cît a stat în Veneția, a pictat 37 de lucrări în ulei pe pînză, care înfățișează unele dintre reperele arhitecturale venețiene, urmînd un program foarte strict, care ținea cont de lumina și de atmosfera cețoasă din oraș. A păstrat tablourile în atelierul său din Franța o perioadă, le-a mai retușat, iar în anul 1912 acestea au fost expuse publicului pentru prima oară. O cronică a acelei expoziții din Paris a concluzionat că „nu există subiect, oricît ar părea de tocit, care să nu poate fi reînnoit și extins prin interpretare”.
Revenind la fotografia soților Monet din Piața San Marco, un porumbel stătea așezat pe bereta cu cozoroc a pictorului.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
