Sau, altfel spus poate, modul în care comunicarea, cu toate ramurile ei, inclusiv (ori mai ales) cea publică, a fost mereu esențială în istorie. Și uneori falsă.
O altă regină (pe lîngă Maria a României amintită în ediția trecută), din cu totul alt registru de spațiu și timp, de cultură și politică, oferă prilej de a marca acest an (2025) în calendarul istoric: Regina Franței Maria Antoaneta, de la a cărei naștere se împlinesc 270 de ani (2 noiembrie 1755).
Controversată, disprețuită de unii, admirată de alții, mondenă și elegantă, cu un stil unic, apreciat și care inspiră chiar și în prezent, în ciuda excentricității, Maria Antoaneta este, după aproape trei secole, un personaj despre care istoricii se pare că mai au cîte ceva de (contra)zis. În parte, regina Franței a fost subiectul a ceea ce astăzi numim dezinformare ori „fake news”. Multe dintre resentimentele trezite în rîndul populației, dar și în rîndul aristocrației franceze i s-au tras și de la două povești născocite, dar foarte bine împămîntenite în conștiința publică din epocă (și nu numai). Atribuirea faimoasei replici „Să mănînce cozonac” („Qu’ils mangent de la brioche”) Mariei Antoaneta, drept comentariu la lipsa de pîine din rîndul populației franceze, nu are la bază nici o dovadă istorică. Replică este pusă în socoteala „unei mari prințese” de către filozoful Jean-Jacques Rousseau în Cartea a VI-a din opera sa Confesiuni, scrisă în jurul anului 1767 (publicată postum), cînd Maria Antoaneta, pe atunci arhiducesa Maria Antonia, avea cam doisprezece ani și era încă în Austria.
„Atenție cu acest colier de diamante, ar putea să delapideze tronul Franței”, scria Talleyrand în 1785, în timpul procesului judiciar care o implica pe regina Franței Maria Antoaneta și un colier extrem de scump cu mai mult de șase sute de diamante, comandat în mod fals în numele acesteia. Omul de stat francez nu era departe de adevăr. Chiar dacă Maria Antoaneta a fost achitată, reputația ei și a monarhiei, aflată deja pe o poziție slăbită, fuseseră iremediabil compromise. Nu numai că extravaganta soție a regelui Ludovic al XVI-lea nu a comandat bijuteria în cauză (colierul fusese comandat de regele Ludovic al XV-lea pentru amanta sa preferată, Madame du Barry, însă regele a murit înainte de a-l achita), dar se pare că a și refuzat-o cînd i-a fost oferită spre vînzare spunînd: „Avem nevoie de corăbii, nu de coliere”.
Regina Maria Antoaneta rămîne pur și simplu un personaj complex al vremurilor sale – care, într-adevăr, avea o garderobă estimată cam la un milion de dolari la valoarea de astăzi, dar nu de aici provenea deficitul din vistieria statului francez.
Ideea ar fi să ne ferim totuși de „cozonac” și de „diamante” în prezent. Niciodată la propriu.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
.jpg)
