Axa Dus Intors

În acest univers sonor fabulos, vocea Virginiei Zeani a fost cu totul specială, așa cum speciale i-au fost frumusețea și întreaga viață.

Nu e prima dată cînd liderii noștri politici și militari se dovedesc a fi mult sub nivelul profesional cerut de provocările cărora sînt plătiți să le răspundă.

Sîntem confuzi în ceea ce privește patriotismul. Nu prea știm ce este sau, dacă credem că știm, am face bine să ne mai gîndim o dată.

Îmi repugnă logica „ai ucis civilii mei, ucid și eu civilii tăi” și nu despre asta e vorba; am doar impresia că uităm cum a început totul și ce anume a generat nebunia însîngerată din Gaza.

Rusofobia nu trebuie să ne paralizeze, să ne pierdem mințile de frică, să devenim isterici, să vedem ruși peste tot și să punem toate relele vremurilor pe care le trăim pe seama rușilor.

Cineva ar trebui să strige tare în urechea Guvernului că reducerea deficitului nu înseamnă reformă.

Discursul pro-occidental din România nu doar că ignoră, dar disprețuiește acest tip de sensibilitate populară nu de ieri, de azi.

De cînd am început să înțeleg ce e cu mine pe lumea asta, mi-am dat seama că plecarea definitivă din România este o opțiune deschisă în mintea foarte multor români.

Părerea mea este că Ion Iliescu a fost un om politic slab, fără viziune și fără curaj. De aceea, nici nu cred că a controlat vreodată procesele istorico-politice care au avut loc în timpul președinției sale.

Problema sistemului nostru judiciar este aceeași cu problema companiilor de stat din categoria „găuri negre”: livrează servicii proaste la costuri foarte ridicate.

Ceaușescu a fost un antiromân feroce, un comunist bătut în cap, atins de delirul grandorii, un caz patologic. Regimul Ceaușescu a fost, ca și cel al lui Dej, ca și cel al lui Antonescu, un regim criminal în sensul propriu.

Dl Bolojan vrea să obțină susținerea populară pentru corecțiile financiare și instituționale pe care vrea să le facă, zgîndărind frustrarea poporului în folosul cauzei sale.

Sînt momente în care duci poporul înainte îndreptînd sabia împotriva lui și sînt momente în care îl duci înainte îndreptînd sabia împotriva pieptului tău.

Ideea că treaba partidelor din Parlament e să formeze un guvern, și atît, nu există; partidele din Parlament trebuie să preia țara, pe bucăți.

Să ridici încă și mai multe obstacole în calea consumului de carte și publicistică culturală este, vorba cuiva, mai mult decît o crimă, este o greșeală!

Taxele nu mai sînt parte a unui „contract” în care statul ia din veniturile noastre ca să ne dea ceva în schimb, ci ca un veritabil jaf.

Raportul ar trebui discutat și dincolo de cercul profesioniștilor educației, în societate, dacă tot ne lamentăm că educație nu este.

Astăzi, contezi în arena politică internațională numai dacă contezi în arena politică de la tine de acasă. Cu cît ești mai important în politica internă, cu atît ești mai relevant pentru relațiile internaționale ale țării.

Criza politică, la rîndul ei, nu își va revărsa tot potențialul negativ dacă autoritatea unor mari puteri asupra țării este atent și abil gestionată.

Privindu-l, așadar, pe Nicușor Dan înainte de alegerile pe care tocmai le-a cîștigat, cei doi au văzut tenebre și ne-au transmis viziunile lor în vorbe care-ți ridică părul măciucă.

„Atunci cînd justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”, spunea odată, memorabil, Ana Blandiana.

Omul mi-a spus că servesc Sistemul și că merit ce-i mai rău pentru asta, în numele poporului.

La Dumnezeu, dreptatea este, întotdeauna, precedată de bunătate.

Eroii sînt ceva de consum personal, privat, ceva cu relevanță pur subiectivă și nu mai sînt eroi ai cetății, eroi de pe urma cărora trăim noi toți.

Astăzi, sentimentele anti-americane sînt resimțite de tot mai mulți prieteni ai Americii, de oameni care trăiesc și vor să trăiască în continuare în stil „Vest”.

Mi-am adus aminte de întîmplarea asta zilele trecute, cînd au început să circule listele cu dușmanii națiunii, cu sorosiștii.

Breban ar fi putut fi un scriitor mare dacă ar fi avut discernămînt.

Orice discurs al europenilor despre Europa începe cu Trump, continuă cu Trump și se termină cu Trump.

Evident, nu am fost niciodată un lăudător al lui Trump, nici în vremurile lui bune, nici în vremurile lui proaste.

Cînd am auzit pentru prima oară că printre noi există unii care-și zic „suveraniști” (acum vreo zece ani, cred), m-am bucurat.

Dar puteau fi opriți și mai recent, în momentul înscrierii în cursa electorală.

Cînd e polemic cu adversarii, Ronald Reagan nu e strivitor, e convingător, dar vezi de la o poștă că nu-i urăște.

Anul acesta m-am decis să-mi respect votul mai mult decît pînă acum.

Prima ar fi că sîntem capabili să alegem din ce în ce mai bine în plan local.

Cultura noastră nu s-a modernizat niciodată

Curînd, însă, scandalul plagiatelor nu va mai exista

Donald Trump poate fi orice, Kamala Harris poate fi un singur lucru – ambele variante sînt îngrijorătoare.

Deci Joe Biden mințise.

Cum ziceam, sergent sanitar în armata română în al doilea război mondial.

Concluzia mea după atîția ani de scris în presă: omul care citește cu năduf nu poate fi scos din lectura lui.

De aceea, am sentimentul că împlinesc o datorie ca de aici, din înălțimea Branului

Măcar diferențele ideologice și de program între Trump și Biden sînt știute.