Cînd Jacques Delors a lansat, în 1985, proiectul Pieței Unice Europene, economiile Chinei și Indiei, luate împreună, aveau o pondere mai mică de 5% din economia globală. În prezent, ambele țări au devenit jucători cu rol din ce în ce mai mare prin forța lor economică. China chiar amenință poziția Statelor Unite de lider mondial. În raport cu economia americană, economia europeană, care era comparabilă cu aceasta ca mărime în 1993, a avut un ritm de creștere mai lent; pînă în 2022, economia americană a crescut cu 60%, iar economia europeană a crescut cu mai puțin de 30%. Este adevărat că, ținînd seama de evoluția geopolitică globală, Uniunea Europeană (UE) trebuie să-și coreleze politicile economice cu cele ale Statelor Unite, competitorul economic principal fiind, în special, China și, în general, Asia, centrul de greutate al economiei globale mutîndu-se pe acest continent. Interesele geopolitice comune ale UE și ale Statelor Unite nu sînt însă un obstacol pentru configurarea unor politici europene distincte, în domeniul economic, pentru reducerea decalajului dintre cei doi parteneri strategici.
Diminuarea relevanței economice a UE este îngrijorătoare. Competiția economică este, desigur, importantă în sine. Miza prosperității continuă să joace un rol principal pentru păstrarea forței de atracție a Lumii Libere. Mai presus de miza prosperității este însă miza libertății. Competiția economică are ca rezultat nu doar creșterea prosperității, ci și ierarhizarea capacităților militare ale jucătorilor. Pacea este cadrul rezonabil pentru dezvoltarea economică și pentru creșterea prosperității, dar nu toți jucătorii sînt rezonabili. Pacea este posibilă într-o ordine internațională bazată pe reguli acceptate și respectate de toți competitorii economici. Tentația de a încălca regulile încolțește mereu din natura umană, iar în politică, mai ales în cea internațională, această tentație crește exponențial. Nu este un fenomen de dată recentă, el a fost prezent mereu în istorie. Cei care sînt cîștigători în competiția economică globală își pot folosi forța militară fie pentru a asigura respectarea regulilor internaționale, fie pentru a le încălca. În prezent, Rusia și China și-au exprimat deschis intenția de a schimba prin forță regulile ordinii internaționale și au acționat pentru materializarea acestei intenții.
Vreme de cîteva decenii, politicile economice ale UE au fost grevate de proiecte utopice. Idealismul neînsoțit de pragmatism are un efect de bumerang. Asumarea unor obiective nerealiste, care nu țin seama de comportamentul celorlalți competitori globali, explică în bună măsură de ce UE și-a pierdut o bună parte din ponderea în economia globală. Relocarea industriilor, dependența energetică față de Rusia și dependența comercială față de China, neglijarea industriei de apărare, erorile în modul de aplicare a regulilor concurenței libere și oneste, sarcinile administrative și fiscale exorbitante pentru întreprinderile mici și mijlocii, ineficiența programelor de combatere a migrației ilegale sînt doar cîteva din deciziile greșite care trebuie să fie corectate rapid în anii următorii. La toate acestea se adaugă declinul demografic: dacă în UE, în anul 2008, au fost 4,7 milioane de nașteri, în anul 2022 au fost doar 3,8 milioane de nașteri.
Există semne ale trezirii la realitate în UE. Declarația de la Versailles din martie 2022, Declarația de la Granada din octombrie 2023 și recenta Strategie pentru securitate economică, adoptată de Comisia Europeană, sînt asemenea semne. E nevoie însă de mai mult decît atît. Organele recent constituite pe baza ultimelor alegeri europene, în primul rînd Parlamentul, Consiliul și Comisia, au la dispoziție două documente coerente, profunde și pertinente, unul privind reforma Pieței Unice, elaborat în perioada septembrie 2023 – aprilie 2024 de Enrico Letta, fost prim-ministru al Italiei, cu o semnificativă activitate academică, altul privind competitivitatea, publicat luna trecută de Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene, și el fost prim-ministru al Italiei. Documentul scris de Enrico Letta este intitulat Much more than a Market. Speed, security, solidarity. Informațiile și opiniile culese în cele 400 de întîlniri din 65 de orașe europene au fost baza alcătuirii Raportului. Decidenții europeni și cei naționali trebuie să internalizeze ideile din acest document pentru a elabora și a aplica rapid politicile de reformă a Pieței Unice, fără de care UE va conta tot mai puțin în competiția economică globală și în peisajul geopolitic. O componentă esențială pentru regîndirea Pieței Unice într-o nouă paradigmă este includerea unor domenii care au rămas pînă în prezent în sarcina statelor naționale: finanțele, comunicațiile electronice și energia. Concomitent, este necesară ajustarea instituțională a Uniunii pentru a avea reacții rapide, diplomatice și militare. Securitatea economică europeană este vitală pentru securitatea geopolitică. Cu putere economică și capacitate militară, Uniunea Europeană, împreună cu restul Lumii Libere, poate contribui la reafirmarea ordinii internaționale bazate pe reguli, împiedicînd resurecția politicilor de forță prin care aceste reguli sînt încălcate. Singura cale prin care poate fi blocată o forță distructivă este aceea de a avea o și mai mare forță de apărare, economică și militară. Șansa consolidării acestei forțe depinde, pe de-o parte, de elaborarea și punerea în operă a unei strategii europene, cu resurse umane și financiare adecvate, pentru înlăturarea decalajelor din cercetare, inovație și educare, și, pe de altă parte, de coeziunea spirituală și culturală a cetățenilor europeni, de credința în valorile și principiile care fundamentează Uniunea Europeană.
Semne ale trezirii la realitate există și în România. Studiul intitulat România Europeană: de unde am plecat, unde sîntem, ce avem de făcut, publicat în acest an, la 2 iulie, de Cosmin Marinescu, este un asemenea semn. Multe dintre ideile acestui studiu ar trebui să se regăsească în programul Guvernului ce se va constitui după alegerile parlamentare de la sfîrșitul acestui an.