Marea problemă a României este de natură politică. Sistemul partidelor politice care ocupă scena parlamentară de vreo 10-15 ani constituie piatra de moară legată de gîtul României. Partidele noastre politice au dezvoltat un tip de practică politică, clădită pe un anume fel de cultură organizațională, care face, direct și ireparabil, rău țării. Cultura organizațională generalizată în toate partidele parlamentare de la noi are trei trăsături pe care le-aș defini astfel:
1) Contraselecția, adică sistemul intern de promovare este astfel făcut încît incompetența bate competența, necinstea bate onestitatea, mintea îngustă bate mintea deschisă, frica bate curajul. Toate partidele excelează în această trăsătură, dar campioni par cei de la PSD. Dacă judeci după ce livrează pentru funcțiile importante în stat pe care le ocupă, PSD este o fabrică perfectă de incompetență.
2) Loialitatea șmecheră, adică se caută și se cultivă loialitatea totală față de partid, doar că, de fapt, ceea ce se găsește este o loialitate față de o anumită gașcă, iar loialitatea este viguroasă pînă cînd apare momentul oportun pentru trădare și schimbare a direcției loialității. Toate partidele excelează și în această trăsătură, dar mi se pare că USR se distinge mai ales. Dinamica poziționărilor și repoziționărilor interne la USR este un spectacol de acrobație în sine, dar nu de circ, ci de caracter.
3) Votul șubred, adică orice se votează în structurile democratice de partid se subminează din prima zi după vot. În această privință, cel mai clar exemplu recent îl oferă PNL, care, în decurs de mai puțin de un an, a votat unanim, în cea mai înaltă structură democratică a partidului, doi candidați la președinție, pe Nicolae Ciucă în vara lui 2024 și pe Crin Antonescu în primăvara lui 2025. Pe amîndoi, începînd cu a doua zi de după vot, porțiuni vaste din partid au început să-i submineze, iar rezultatul a fost că nici unul nu a intrat în turul al doilea, subliniez, spre satisfacția majorității membrilor de partid PNL.
Aceste trăsături fac din partidele noastre politice nu doar grupuri cu moralitate scăzută, ci structuri politice disfuncționale, dacă nu uităm că scopul major al politicii este buna slujire a intereselor țării și cetățenilor.
Pe aceste trăsături (după opinia mea, atît de întipărite în substanța umană a partidelor încît acestea sînt nereformabile) s-au clădit apucături politice distrugătoare. Una dintre ele este aceea a împărțirii țării ca pe o pradă. La noi, intrarea într-o coaliție guvernamentală transformă partidul politic în prădător. Prada este România. Mai precis, tot ce înseamnă instituție publică românească. Să luăm cel mai recent exemplu. Promovarea dlor Busuioc de la PSD și Asztalos de la UDMR ca judecători constituționali, cu votul întregii coaliții guvernamentale, a scandalizat, pe bună dreptate. Promovînd pe dnii Busuioc și Asztalos judecători de Curte Constituțională, PSD și UDMR au arătat clar că, pentru ei, depolitizarea instituțiilor statului, promovarea pe criterii de competență și lichidarea clientelismului și sinecurismului sînt vorbe goale. Interesant este de ce au votat aceste propuneri absolut scandaloase celelalte două partide din coaliției, adică PNL și USR. Motivul este clar: pentru că sînt în coaliție. Așadar, cauționează fără să clipească toate porcăriile partenerilor. Bine, dar de ce? Pentru că și partenerii cauționează, în alte direcții, porcăriile lor. Astfel, coalițiile devin asocieri pentru promovarea abuzului, a politizării și a incompetenței de partid. Iar coalizările politice de la noi seamănă cu complicitățile.
O coaliție guvernamentală presupune că mai multe partide din Parlament se aliază ca să susțină un cabinet și un program de guvernare. Asta este o practică politică normală. La noi, apucătura este că o coaliție nu se strînge ca să propună un guvern, ci ca să împartă tot: și CCR, și TVR, și Radio, și ICR, și CNA, și CNSAS, și inspectoratele județene de ce vreți dumneavoastră, și directorii de dispensare, și paznicii de noapte, tot, tot, tot. Ideea că treaba partidelor din Parlament e să formeze un guvern, și atît, nu există; partidele din Parlament trebuie să preia țara, pe bucăți. Spunîndu-se că nu poți guverna dacă nu ai totul sub control politic – o imensă minciună! –,așa se fac coalițiile la noi, de 30 de ani. Se împarte totul, în spirit feudal. Astfel, unele locuri de judecători la CCR nu mai sînt ale CCR, și nici măcar nu mai sînt ale Camerei care numește judecătorii; sînt ale partidului care propune ce vrea el și restul partenerilor din coaliția majoritară votează cu ochii închiși. Pentru că și partidul care și-a pus judecătorii CCR pe care i-a dorit, prin votul cu ochii închiși ai complicilor din coaliție, va vota cu ochii închiși orice vor să pună partenerii în „teritoriile” care le-au fost cedate. Harta instituțiilor publice de la noi se împarte în teritorii ale partidelor din coaliția majoritară cam cum împart cele cinci familii mafiote între ele teritoriul New York-ului. Așa funcționează lucrurile de 30 de ani. Așa funcționează lucrurile și în această coaliție „pro-europeană”. Nu din alt motiv, ci din acela că această apucătură s-a încetățenit, a devenit un fel de pattern atît de firesc, încît e ca aerul cînd se respiră – respiri și nu te întrebi cum și de ce respiri. Nimeni nu pune în discuție împărțirea țării ca pe o pradă pentru că este, pentru partide, cel mai firesc lucru cu putință.
Aștept și eu primul partid care intră în coaliția guvernamentală și zice: „Am venit să negociez componența guvernului și programul guvernului, cînd începeți să discutați despre CCR, CNA, TVR, Radio, Procuraturi, CNSAS, deconcentrate sau altele asemenea, noi plecăm. Astea sînt subiecte de sine stătătoare, fără legătură cu ce avem noi de făcut acum, adică un guvern”. Absolut sigur, nici unul dintre partidele politice pe care le cunoașteți nu se va comporta așa, nu se poate comporta așa. De aceea, e nevoie de partide noi.
Cred că prelungita dramă politică prin care am trecut, între noiembrie 2024 și mai 2025, precum și rezultatul celor două alegeri, indică faptul că societatea românească a devenit altceva decît știam. Nu vreau să zic dacă e mai bună sau mai rea, pentru că, sincer, nu știu. Are loc o evadare a cetățenilor români înspre o politică pe cu totul alte coordonate, nu mai pure, ci mai raționale. Este trist și amuzant în același timp să vedem că toți liderii partidelor politice spun că pricep lecția, aud mesajul cetățenilor, dar cînd trec la treabă fac exact ceea ce au făcut pînă acum și a stîrnit furia și refuzul oamenilor. Pur și simplu, nu mai pot altceva. În fond, sînt speriați și derutați pentru că, pesemne, România refuză să mai fie o pradă.
.jpg)
.jpg)
