Ți-ai făcut lista de „Rezoluții” de Anul Nou?
Excelent, înseamnă că te-ai consultat în grup, pentru că, în limba română, cuvîntul „rezoluție” înseamnă hotărîre luată în urma unei dezbateri colective, rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri sau un număr de linii ce pot fi afișate într-un spațiu egal cu înălțimea ecranului.
Așadar, după congresul cu amicii, recomandarea este să îți dozezi entuziasmul, pentru că probabil vei eșua. Sau poate nu, că ești deosebit. Cîți și-au făcut rezoluții de Anul Nou, sperînd ca de la 1 ianuarie să fie alte persoane? Peste 50% din oameni fac liste cu rezoluții (decizii, hotărîri) de Anul Nou și cam 80% eșuează pentru că rezoluțiile nu sînt realiste, nici ca așteptări și nici ca scopuri.
Îmi pare rău să vă stric buna-dispoziție și optimismul, alimentate de licoarea bahică și atmosfera de basm de la TV, dar cel mai probabil veți rămîne aceeași persoană, cu aceleași metehne: veți fuma la fel de mult, veți bea la fel de mult și veți rămîne supraponderali. Să vă explic. Obiceiurile pe care le aveți deja sînt amintiri care leagă o situație de un comportament, pe care doriți să îl performați. Dacă îți reamintești mai repede ce ai de făcut decît îți ia să te gîndești la ce ai de făcut, felicitări: deja ai un obicei. A încerca să schimbi gîndul „Nu fuma!”, de pildă, nu face decît să îl întărească. Un prim pas ar fi să încercăm să ne gîndim la acel comportament în mod conștient, ca să îl putem scoate din sfera automatismelor. Mulți dintre noi fumăm sau mîncăm fără să ne gîndim la actul în sine.
Așadar, ca să îți formezi un nou obicei, trebuie să existe puțină competiție între rutină și ceva neașteptat. Pentru că obiceiurile sînt amintiri, ele sînt regăsite în memorie în mod automat. Acest lucru însemnînd că al nostru creier se activează automat tocmai pentru că ești într-o situație care necesită ca obiceiurile să intre automat în funcțiune.
Un exemplu pentru cum se formează un obicei este învățarea noțiunilor de matematică de bază. Toate sînt similare (implică aceleași numere), dar necesită răspunsuri diferite. Așadar, s-ar putea să ai nevoie de luni sau chiar de ani pentru a forma un obicei nou. Atunci cînd acționezi din obicei, care acționează din memorie, folosești paradoxal ceea ce ai folosit în situații trecute, întărind de fapt obiceiul de care vrei să scapi. Cu cît vechiul obicei este mai plăcut (fumat, băut, mîncat), cu atît ne va fi mai greu să scăpăm de el, pentru că, pe lîngă automatism, vechiul obicei vine și cu plăcere, ceea ce va îngreuna procesul de a-l schimba. Obiceiurile nu se schimbă, ele sînt înlocuite.
Aceasta înseamnă că vechea amintire a comportamentului va fi rechemată din memorie și va fi prezentă ca o opțiune pentru creierul tău, dacă nu creezi amintiri competitive. Așadar, pentru fiecare situație pe care vrei să o schimbi, este important să construiești un obicei nou care să intre în competiție cu cel vechi, forțînd sistemul de obiceiuri să acționeze într-o acțiune diferită.
Aceasta se datorează sindromului falsei speranțe, ceea ce înseamnă că rezoluțiile sau dorințele sînt nerealiste și nealiniate cu viziunea internă a decidentului. Acest principiu se reflectă în felul în care facem, de pildă, afirmații pozitive. Atunci cînd facem afirmații pozitive despre noi înșine și în care noi nu credem cu adevărat, nu doar că aceste afirmații nu funcționează, dar și dăunează stimei de sine.
În principiu, sînt două probleme cu rezoluțiile (deciziile) de Anul Nou.
În primul rînd, sînt formulate foarte abstract, în timp ce schimbarea comportamentală implică o formulare precisă și specifică. Trebuie, așadar, să te angajezi în comportamente specifice în anumite momente.
Apoi, deseori îți concentrezi rezoluțiile pe comportamente pe care dorești să le oprești. Dar sistemul de obiceiuri nu poate învăța să nu facă lucruri. Poate învăța comportamente pe care urmează să le faci, deci concentrarea trebuie să se axeze pe ce vei face și nu pe ce ai făcut.
În loc să adaugi lucruri noi în listă pentru noul an, încearcă rezoluții negative. Adică elimină ceva din viața ta. De exemplu, renunță la a amîna lucrurile și vei vedea că deja te simți mai eliberat. În fond, adăugînd prin scădere!
Aceste rezoluții de a nu mai dori să faci în viitor ceva ce faci în prezent sînt denumite rezoluții negative, tocmai pentru că se concentrează pe comportamentul pe care doresc să îl opresc (negativ) și care este deja un obicei (automatism) care este condiționat de mediu. Pe măsură ce ne gîndim la comportamentul indezirabil, se creează un paradox, de aceea acel comportament va rămîne activ în mintea ta. Putem încerca să gîndim în legătură cu ce vrem să schimbăm în termeni pozitivi, de introducere a unui nou comportament, care, în timp, să îl înlocuiască natural pe cel vechi.
De pildă: „Rezoluția mea negativă pentru anul nou? Să renunț la a mai amîna lucrurile. Asta înseamnă că nu voi mai amîna să renunț la amînare! Funcționează în felul următor: de fiecare dată cînd încep să amîn, îmi amintesc că am jurat să mă opresc. Cu cît încerc să ocolesc asta, cu atît îmi dau seama că deja sînt prinsă în propriul joc de cuvinte. Un paradox amuzant al rezoluției negative!”.
Concentrîndu-ne prea mult pe ceea ce vrem să evităm, putem întări involuntar acel comportament. Este precum atunci cînd îți spui să nu te gîndești la ceva și, inevitabil, acel lucru devine dominant în mintea ta. Art Markman abordează astfel de fenomene, subliniind puterea modului în care ne formulăm gîndurile și obiectivele.
Despre schimbări, în cartea lui Art Markman, Smart Thinking.
Diana Nicolescu, psiholog și psihoterapeut, are un master în Științe Cognitive. Este membră a Colegiului Psihologilor din România și membră a Asociației Române de Terapii Scurte Orientate pe Resurse și Soluții.
.jpg)
