Una e cînd Donald Trump insultă lideri politici, jurnaliști care îl hărțuiesc cu întrebări sau țări, state, guverne, luate în general. Cel insultat răspunde după cum poate. Fiecare decide cum răspunde obrăzniciei, în funcție de limitele și de prețul demnității lui, în funcție de context, în funcție de costul pe care îl anticipează, în funcție de ce și cît înseamnă el în propriii ochi etc. Dar cînd Donald Trump insultă militarii non-americani uciși în războaie care nu erau ale lor, dar la care au participat chemați de America și ca aliați ai Americii, cînd Donald Trump insultă militarii non-americani răniți, unii mutilați pe viață, care suferă enorm fizic și psihic pentru că au fost loviți de inamicii Americii în timp ce luptau pentru America, atunci te ridici și îi răspunzi. E obligatoriu, dacă însemni ceva în ochii tăi.
Pînă acum, nu am notat ca vreun oficial român să fi avut vreo reacție pe măsură, în numele armatei noastre și mai ales în numele celor cîteva zeci de militari români uciși în Irak și Afganistan și al celor cîteva sute schilodiți în aceste războaie ale Americii. Nu mă aștept, firește, la o reacție din partea României. Cei de la putere sînt complet năuci. Guvernul și președintele habar nu au ce să facă acum, cînd istoria a ajuns la o intersecție și se pregătește să o ia într-o parte sau în alta. Le e frică de Trump. Pe de o parte, ar vrea să intre în grațiile marelui oranj, dar mințile lor blocate ideologic îi împiedică. Pe de altă parte, ar vrea să se și opună marelui oranj, dar le tremură genunchii. Opoziția este încă și mai sinistră. Dacă Puterea este incompetentă și fricoasă, Opoziția este ticăloasă. AUR așteaptă de la Trump să-i aducă la putere exact așa cum legionarii așteptau de la Hitler la sfîrșitul anilor ’30; și, să vezi potriveală, Trump îi va trata exact așa cum i-a tratat Hitler pe legionari. Pentru asta, liderii lor, suveraniști, taie torturi simbolizînd tăierea suveranității altora ca să facă plăcere unor activiști de rangul trei de la noua „Înaltă Poartă”, tac chitic cînd Trump insultă militarii români și rîd în barbă cînd vin vești că Putin înaintează în Ucraina. Slugărnicia lor pentru Trump, simpatia lor pentru Putin, aversiunea lor primitivă față de Uniunea Europeană și disponibilitatea lor spre mimetism după cel care pare mai tare îi arată ca pe un veritabil dezastru pentru România, dacă vor ajunge la putere.
De ani buni, mă deprimă și mă umilește politica externă a țării mele, dar nu am ce să-i fac. Așa că admir politica externă a altora, pe care aș vrea-o și a noastră, așa cum un copil sărac din blocurile ploieștene voia un cal numai al său, pe care să-l călărească într-o imensă fermă numai a sa.
Văd, de pildă, răspunsul Italiei la afirmația lui Trump cum că aliații Americii în ultimele ei războaie s-au dat la o parte și nu au luptat. Citez din declarația semnată de Giorgia Meloni: „Guvernul italian a luat act cu stupoare de declarațiile președintelui Trump conform cărora aliații NATO ar fi rămas în spate în timpul operațiunilor din Afaganistan. [...] Afirmațiile care minimizează contribuția țărilor NATO la operațiunile din Afganistan sînt inacceptabile, mai ales dacă provin de la o națiune aliată. Italia și SUA sînt legate de o prietenie solidă. [...] Însă prietenia necesită respect, o condiție fundamentală pentru a continua garantarea solidarității care stă la baza Alianței Nord-Atlantice”. Totuși, tot ea este cea care a spus colegilor europeni că este o prostie să îl înfrunte pe Trump și că nu e deloc util să plece de la ideea că președintele american e nebun și imprevizibil, așa cum acești lideri își spun între ei, în privat. De acord cu ea. Liderii politici nu au voie să facă politică plecînd de la convingeri pe care noi, poporul privitor, le-am putea avea.
Nu mai e cazul să explic de ce America lui Donald Trump forțează schimbări majore în interiorul Uniunii Europene. Noi, toți europenii, am înțeles. Pînă și liderii noștri au înțeles. Da, da, chiar și ei, cei mai bovarici și inerțiali oameni politici de pe planetă, au înțeles că e vremea unor schimbări rapide și serioase. Toate discursurile rostite la Davos de liderii europeni au spus același lucru: trebuie să facem schimbări mari, acum. Vorba lui Tancredi Falconeri, nepotul prințului Salina: „Se vogliamo che tutto rimanga come è, bisogna che tutto cambi”. Dacă vrem să mai avem o Uniune Europeană e nevoie să o schimbăm pe cea pe care o avem acum.
E clar că avem nevoie de mai multă forță și mai puțină ideologie, de mai multă economie privată și piață liberă, de mai multă militărie și mai multă responsabilitate individuală. Sigur că nu trebuie să pierdem lucrurile esențiale pe care le-am dobîndit: libertatea de mișcare în UE, politici integrate, arhitectura instituțională, un standard al vieții, dar pentru a recîștiga vigoarea și competitivitatea e nevoie să pierdem ceva. Așa cum corpul care vrea să redevină viguros trebuie să piardă din greutate, și omul care vrea să devină sănătos trebuie să se despartă de unele obiceiuri de viață, Uniunea noastră trebuie să înceteze să mai fie ideologică și birocratică, excesiv juridică pentru a deveni competitivă în toate sensurile: economic, strategic-militar, inovativ, politic. Giorgia Meloni spune că UE trebuie să renunțe la lucrurile inutile și să facă trei lucruri importante în comun: apărare, piață energetică, migrație. Dacă am realizat integrarea membrilor UE în aceste trei materii, tot restul vine de la sine. Concentrarea pe ceea ce este important și greu ar trebui să fie acum strategia următorilor pași. Dacă, în schimb, rămînem concentrați pe ceea ce este ușor, ca să bifăm propagandistic reușite și evităm deliberat ce e greu, ca să nu creăm tensiuni, greșim.
La fel de important este să ne regăsim mîndria de a fi produsul unei istorii colosale. Eu, unul, o tot spun, cu mîndrie și munți de argumente: sînt un europocentrist! Cred că Europa este inima lumii. Cred că tot ce e acum important pe lume este, într-un fel sau altul, produsul culturii europene. Inclusiv America lui Trump și toată emisfera aceea a lui, de sus pînă jos, este civilizată de europeni. Europa a creat totul: de la tehnologii de bază la gîndire, de la forme politice de organziare a societății la arte. Ceilalți au preluat și construit mai departe, dar noi sîntem pionierii lumii. Bineînțeles, cînd spun că am inventat totul, spun că am inventat deopotrivă bunele și relele. Pentru rele, trebuie să ne pară rău și să învățăm ce e de învățat. Dar trebuie să ne oprim odată, pentru numele lui Dumnezeu, să ne mai flagelăm și să stăm cu capul în jos, rușinați. În fond, meciul e nul: toți cei pe care europenii i-au colonizat și au supt din resursele lor colonizează acum Europa și sug din resursele ei. Mai pe șleau, Uniunea Europeană trebuie să se recompună ca organizație a unei civilizații unice, ca produs politic al unei mari civilizații. Prin urmare, e cazul să-și regăsească rădăcinile și să le lase să hrănească întreaga realitate de pe acest continent. De prea multe ori, din considerente ideologice, absurde, Uniunea a oprit sau a deturnat fluxul nutritiv natural care dădea vitalitate Europei. Să lăsăm cultura europeană întreagă, necenzurată, să continue să hrănească Europa.
.jpg)
