Cea de-a doua administrație Trump a făcut din creștinismul naționalist militant unul din stîlpii ideologici pe care se sprijină. Unii dintre cei mai importanți membri ai cabinetului Trump, precum șeful Pentagonului, Pete Hegseth, au un discurs de pastor de megachurch. De cînd a început războiul cu Iranul, Hegseth a transformat pupitrul Pentagonului în amvon de unde predică războiul sfînt. Secretarul de război a implicat că salvarea pilotului american prăbușit în Iran în Vinerea Mare și salvat în duminica Paștilor „în zori” ar fi un fel de Înviere. De asemenea, Hegseth reciclează constant pasajele cele mai belicoase din Vechiul Testament pentru a justifica acțiunile militare ale SUA în Orient. Pînă la urmă, delirul a ajuns la asemenea nivel încît șeful departamentului de război al SUA citează pasaje din Pulp Fiction pe post de rugăciuni. Faptul că amenințările unui gangster din Pulp Fiction au ajuns să fie pronunțate pe post de rugăciune de la pupitrul biroului de presă al Pentagonului arată cam care este nivelul teologic al administrației Trump. Drept e, cunoștințele teologice ale guvernanților ar trebui să fie absolut irelevante într-o democrație seculară. Din nefericire, creștinismul distorsionat este predicat în administrația Trump pe post de program de guvernare și asta trebuie să ne intereseze și îngrijoreze.
Iar Hegseth nu e singurul. Trump se afișează în mod constant cu pastori evanghelici care îl binecuvîntează în exercițiul funcțiunii, în Biroul Oval. Vicepreședintele J.D. Vance, marele convertit la romano-catolicism, se simte așa de sigur de proaspetele sale cunoștințe catehetice încît dă lecții de teologie papei. Evident, Trump nu e mai prejos. Președintele se crede de-a dreptul Iisus Hristos. Pe 15 aprilie a postat pe Truth Social imaginea AI de acum infamă, care îl reprezintă ca pe Iisus vindecînd un bolnav, dar înconjurat de avioane de vînătoare și de soldați americani în acțiune. Un Iisus perfect adaptat la nevoile președintelui care vrea premiul Nobel pentru pace, dar pornește războaie.
Pînă la urmă, Trump și ceilalți membri ai administrației au ajuns să se contrazică și cu papa. După cum a spus-o el însuși, Trump nu e „fanul papei”. Ceea ce nu ar fi mare supărare dacă aversiunea lui față de papa Leon nu ar fi descins, ca de obicei, în delir. Sau dacă antipatia lui personală față de pontiful american ar rămîne la nivel de postare vitriolică pe rețelele de socializare și nu ar avea consecințe în lumea reală. Conflictul a început cu luni în urmă, cînd administrația Trump a desființat agenția pentru ajutor internațional USAID și a tăiat astfel fondurile pe care se bazau nenumărate programe caritabile în țări aflate în curs de dezvoltare. Nemulțumirea episcopilor catolici a început să fie manifestată public cînd raidurile agenților Serviciului de Imigrare și Control Vamal al Statelor Unite (ICE) au început să le golească bisericile de enoriașii hispanici care sînt ori deportați, ori le este prea frică să iasă din casă. După cum știm, Trump și acoliții săi nu reacționează bine la critici. Încă din ianuarie, nunțiul papal la Washington din acel moment, cardinalul Christophe Pierre, a fost convocat la Pentagon. Convocarea la Pentagon nu are precedent în relațiile dintre Vatican și Washington. Presa a raportat că, la întîlnire, subsecretarul Departamentului de Război, Elbridge Corby, ar fi invocat papalitatea de la Avignon, un fel de caveat pentru papa Leon de ce se poate întîmpla pontifilor care îi supără pe conducătorii seculari.
Războiul cu Iranul și declarațiile oficialilor americani împănate de referiri religioase au sporit tensiunea dintre Washington și Vatican. În mod repetat, papa Leon a făcut apel la abandonarea invocării religiei creștine și a lui Dumnezeu pentru a justifica acțiunile militare ofensive ale SUA. Cînd, pe 7 aprilie, Trump a postat pe Truth Social amenințarea cu genocidul („O întreagă civilizație va muri în seara asta”), răspunsul papei Leon a fost ferm. Pontiful a declarat „inacceptabilă” amenințarea adresată întregului popor iranian și și-a clarificat poziția pe X cu această postare: „Dumnezeu nu binecuvîntează nici un conflict. Oricine este discipolul lui Hristos, Prințul Păcii, nu este niciodată de partea celor care cîndva mînuiau sabia, iar astăzi lansează bombe”. Evident că papa condamnă războiul și pledează pentru pace. Însă ceea ce Leon denunță iar și iar este însăși folosirea religiei în justificarea războiului. La rugăciunea pentru pace pe care a ținut-o la Roma pe 11 aprilie, papa a subliniat că: „Însuși numele sfînt al lui Dumnezeu este tîrît în discursuri despre moarte […] moartea îi înrobește pe cei care i-au întors spatele Dumnezeului celui viu și și-au făcut din propria putere un idol mut, orb și surd (Ps. 115: 4-8)”. E clar, Leon nu are nici un fel de apreciere pentru ideologia cruciată regurgitată predicată de Hegseth. Mai mult, din postura de mare preot, Leon mustră, recurgînd la tonul specific unei admonitio. În catedrala din Bameda (Camerun), cuvintele papei au răsunat ca o ieremiadă: „Vai de cei care manipulează religia și însuși numele lui Dumnezeu pentru propriul cîștig militar, economic sau politic, trăgînd ceea ce este sfînt în întuneric și mizerie. [...] Domnii războaielor se fac că nu știu că ia doar un minut să distrugi, pe cînd o viață întreagă nu este adesea suficientă ca să reclădești. Se fac că nu văd cum miliarde de dolari sînt cheltuite pentru a ucide și a distruge, pe cînd resursele necesare pentru sănătate, educație și reconstrucție nu par să se găsească”.
Manipularea religiei e deja un brand al administrației Trump. În afară de pseudo-creștinism nu prea are o ideologie. De aceea, cel mai probabil o să mai avem cel puțin trei ani de lejeră luare a numelui Domnului în zadar pentru a justifica diverse matrapazlîcuri politice. Într-adevăr, „Vai de cei care manipulează religia“.
Valentina Covaci este specialistă în istoria Bisericii și liturghistă.
Foto: Pulp Fiction
