În lipsa unui mai bine
E un „atît cît se poate de bine” în condiţiile umanităţii cuprinse în veac, un faute de mieux. E cea mai proastă formă de guvernare, în afară de toate celelalte.
E un „atît cît se poate de bine” în condiţiile umanităţii cuprinse în veac, un faute de mieux. E cea mai proastă formă de guvernare, în afară de toate celelalte.
Pentru că Patriarhia e un organism disciplinat, care lucrează programatic, s-a produs exact după un an, pe 6 februarie 2026, și canonizarea a 16 sfinte românce.
Orthobros sînt musai influencer-i sau wannabe influencer-i, fac mare caz de ortodoxie online, mulți au podcast-uri și canale YouTube de unde predică orthobroismul.
Fiul risipitor șovăie să se mai cufunde în răul la care l-a condus înstrăinarea de Tatăl. El se întoarce pentru că și-a atins limita.
Ce chip oribil a ajuns să i se dea Celui pe care Coranul îl invocă la începutul fiecărei sure: „În numele lui Dumnezeu cel milos, Cel milostiv”.
Fără Cetatea lui Dumenzeu, cetatea oamenilor este doar un alt turn Babel, așa cum observăm din nou, plini de aprehensiune, însă nelipsiți de speranța că o nouă aristocrație spirituală va salva tezaurul de care ne-am dezis.
Pînă de curînd ar fi fost de neconceput să ne uităm la democrațiile occidentale cu altceva în afară de admirație și invidie pentru societatea a cărei bună funcționare era atribuită tocmai lipsei corupției sistemice.
Poate mai mult decît orice altă carte de erudiţie istorică, invocînd locuri faimoase pentru manuscrise, cărţi rare sau iconografie abundentă, Saturn şi melancolia reflectă în alcătuirea sa ordinea subtilă a bibliotecii de la care a pornit.
Să apară acolo un preşedinte care se laudă cu politica forţei e, pentru lumea civilizată, o stupoare, e un atac la fundamentul ei.
Pe cît i-a fascinat pe europeni acest Iran care, alături de modernul Irak, întruchipează adversarul ereditar al elenismului greco-roman și apoi creștin.
Kalendele lui Ianuarie, sărbătoarea zeului Ianus și începutul oficial al anului roman, au continuat să fie subiect de polemică mult timp după ce creștinismul a devenit religia cea mai răspîndită a imperiului.
Hristos are puterea de a restaura sănătatea în deplinătatea ei umană, în trup, pe pămînt, dar o și susține lăuntric în perspectiva vieții veșnice.
Folosită ca instrument de politică autoritară, religia e brutal exclusivistă. Cine nu agreează regimul în cauză e tratat – inclusiv în termeni religioşi – drept marginal, nepatriot, corupător, „terorist”, infidel.
Întrucît istoria e spiralat ascendentă și nu circulară, noua ediție („georgist-simionistă”) e mai aproape de farsă decît de tragedia originară.
Gingașa reprezentare a Nașterii Domnului, reproducerea Ieslei de la Betleem inventată de Sfîntul Francisc din Assisi acum opt sute de ani în Greccio, a devenit subiect controversat.
Am devenit destul de diferiți de părinții noștri, pentru faptul că educația care a fost a lor ne apare în mare măsură sub categoria Celuilalt: destule lucruri, care se opun fie practicii, fie aspirațiilor noastre, ne pot surprinde la ea în mod profitabil.
Creştinismul – în varianta rusă, în cea evanghelic americană şi pînă la elucubraţiile extremei-dreapta din România – e deturnat în beneficiul naţionalismelor agresive.
Și eu cred că neamurile nu sînt inocente, așa cum n-ar trebui să fie iresponsabile. Pe de o parte, ele sînt suma indivizilor componenți.
Furta sacra, furturi de relicve, sînt un fenomen bine documentat pentru creștinismul apusean.
Părintele Stăniloae a integrat acest dar oferit căutătorilor de Dumnezeu într-o operă în care mulți au văzut, încă din timpul vieții sale, o formă înnoită și aprofundată a învățăturii de credință.
Adevărul ultim nu poate fi atins pe o cale „continuă”, printr-un şir de raţionamente care ar conduce din aproape în aproape de la finit la Infinit.
Convins că latinitatea orientală a românilor reprezintă o piesă esențială în dialectica istorică a continentului cu cea mai strălucită civilizație consemnată, Alphonse Dupront a reușit să iubească două patrii, fără să o trădeze pe nici una.
Dacă este să-l credem pe Trump, americanii încă își urează Merry Christmas și nu Happy Holidays datorită lui.
În această perioadă, ia naştere o bogată producţie poetică printre creştini, fie ei eretici sau ortodocşi.
A-i da o derogare pentru venirea în UE ar fi însemnat a contrazice flagrant tocmai scopul interdicţiei, tocmai una dintre măsurile de protecţie a democraţiei liberale. Dacă nu Putin, cine să fie primul vizat de interdicţie?
Preparatio euangelica îi are drept eroi (ai credinței și revelației supranaturale) pe Abel, Enoh, Danel, Noe, Iov, Melchisedec, Lot și regina din Saba, pomeniți în primele zece capitole ale Genezei.
Unii văd în digitalizare o unealtă utilă, un produs al secolului, de care credinciosul poate și trebuie să se folosească atît timp cît recursul la această tehnologie nu contrazice dogma.
Ceea ce caracterizează legămîntul este o hotărîre unilaterală, în care angajamentul lui Dumnezeu nu depinde de fidelitatea omului.
E o violenţă care nu se exercită din afară, care se adresează – în libertate – interiorităţii umane.
Ar fi preferabil ca preoții ortodocși să-și continue lucrarea duhovnicească fără să nege nevoia altora de a recurge în paralel la psihoterapeuți și consiliere psihologică.
Dacă violarea sanctuarului a atras oprobriul din lumea arhaică și pînă astăzi este tocmai pentru că refugiul în spațiul sacru și tabuul asociat cu violarea acestuia sînt o constantă a civilizației noastre.
Experiența apofatică a unității în opera lui André Scrima este rezultatul unei cercetări din perspectiva problematicii unității atît în plan interreligios, cît și în plan intercreștin.
Departe de paloarea demagogică a afişelor electorale româneşti, zicerile moldovene au avut inventivitate, ton direct, o vlagă frustă. Ceva între snoavă sfătoasă şi îndemn evlavios.
Înțelegem că suportul lecturii s-a digitalizat, dar statisticile care fac din noi cea mai leneșă națiune continentală în materia principalei practici culturale includ și publicațiile electronice.
Genul vaticinia are o lungă istorie, dar ultima lui încarnare ca fenomen TikTok captează perfect spiritul contemporan pentru care suprema validare este un live.
Odată cu limba greacă, o întreagă lume de concepte, categorii de gîndire, metafore moştenite şi conotaţii subtile pătrund în gîndirea creştină.
În diversitatea expresiilor sale, Dumnezeu propune contemplaţiei realitatea Lui de dincolo de orice limită – de dincolo de limita limbajului în primul rînd.
Gogol și Caragiale au fost, de asemenea, profund conservatori. Ambii consideră că modernitatea ilustrează o sminteală poleită.
Vasăzică chestia naturală pentru femei este să sufere, să poarte blestemul Evei fără să cîrtească. De la politicieni conservatori la influencerițe trad wives, se vorbește despre cît de empowering este să crăpi natural de durere.
Fără gramatică nu putea fi înțeles și transmis textul Scripturii. Răspîndirea creștinismului depindea, așadar, de filologie.
Cu ce termen să ne referim la ororile îndurate de ucraineni, la ostaticii evrei ai Hamas, la soarta palestinienilor, la opresiunea exercitată de regimurile totalitare?
Imunitatea spirituală a Bisericii majoritare va scădea sub pragul critic, lăsînd loc atît anticlericalismului de stînga, cît și unor dezordini sociale.