Din Polul Plus

Pe un munte singuratic trăiau doi pustnici care îl slăveau pe Dumnezeu și se iubeau unul pe celălalt.

De altfel, designerii au deja ochi pentru stilul costumului eclezial.

Columbianul Nicolás Gómez Dávila (1913-1994) seamănă oarecum cu argentinianul J.L. Borges.

Așadar, exista, dinspre regină, o parte de curiozitate.

Bektashi sînt sufi șiiți, care își revendică numele de la un derviș, Haji Bektash Veli, care a trăit în secolul al XIII-lea în Anatolia.

„Moartea bună” era, pentru antici şi medievali, cea care desface legăturile, care detaşează sufletul din nodurile condiţiei corporale, pentru a-şi urma neîmpiedicat drumul.

E o temă adesea fructificată în istoria artei sacre

De pildă, cele trei morți simbolizează – spunea Augustin – trei feluri de păcătoși

Pînă și taximetriștii sînt penalizați dacă iau o femeie care nu este însoțită de o rudă de sex masculin.

O relație similară am stabilit, cam tot pe atunci, cu opera lui Nietzsche, faimoasă prin diatribele sale contra religiei „sclavilor” și a „platonismului pentru vulg”.

Caragiale e totodată solid tradiţional şi luminos modern

Creșterea ființei lăuntrice nu e posibilă ca o cursă singuratică nici chiar pentru cei retrași.

O eventuală realegere a lui Donald Trump le-ar purta dincolo de Bible belt, în centrul vieții politice americane și, prin asta, al lumii.

Ce e frapant e că acest probabil ultim reprezentant occidental al culturii universale

Dacă e pregătită... Dar cum să fii pregătit pentru ceva prin natura lui neprevizibil, străin de experienţa curentă?

Aceasta este însăși taina harului, în întregul ei paradox.

După ce a cucerit Ierusalimul în 1187, Saladin a curățat ritual esplanada și a restaurat cultul musulman.

Prin violenţă nelimitată, societatea e redusă la o masă demagogic manevrabilă.

Amîndoi au scris nuvele/romane și teatru, fiind îndrăgostiți de lumea actorilor și de mirosul culiselor.

A fost sau nu a fost blasfemie?

O privire istorică poate discerne dinamica felului în care sfinții s-au manifestat și au fost receptați de-a lungul secolelor.

Trump e campionul unui creştinism prepotent, agresiv, xenofob, ostil faţă de diversitatea religioasă

Eseul despre Adorația lui Leonardo – construit geometric, în siajul moștenirii renascentiste – pune în pagină o pasionantă structură interdisciplinară

Un scurt capitol este dedicat trecerii pragului unei biserici sau, mai bine zis, trecerii pe sub poarta acesteia

Să vedem însă care este contextul istoric și teologic în care putem plasa afirmațiile ÎPS Teodosie despre datoria femeilor ortodoxe de a-și acoperi capul.

Există în Biblie personaje care contrazic abrupt un astfel de model.

Baudelaire și Poe erau de fapt conservatori, reacționari, ireductibili visători ai unei vîrste de aur fatalmente revolute și inaccesibile, cînd doar pomenita intuiție

O abordare literară a Bibliei nu e, în sine, lipsită de legitimitate

Astăzi, cînd cel mai important om politic din lume îți face cruce, gestul poate naște controverse.

În Antichitatea tîrzie lucrurile nu stăteau aşa.

Nimic rău, dimpotrivă, în această schemă mentală și metafizică.

Pentru fiecare dintre noi, sensul istoriei se află în alegerea pe care o facem.

La aproape trei ani de la publicarea Traditionis custodes în iulie 2021, decizia papei Francisc de a restrînge celebrarea în latină continuă să suscite proteste care nu pot fi ignorate.

Mă simt mereu dependent şi niciodată sigur de dăruirea lui.

Unicul loc unde Biserica (în speță romano-catolică) e încă un stat, ce-i drept, minuscul, e Cetatea Vaticanului.

Ieronim era renumit pentru erudiția sa, pentru rigoarea filologică, pentru neostoita muncă de traducere și de explicare a Scripturilor.

Sînt supuse cenzurii cărți pe teme LGBTQ+, rasiale sau cu conținut considerat licențios.

În anii 1413-1415, veneţianul Nicolò di Pietro a pictat un tablou al episcopului Hipponei ca parte a unui retablu din biserica augustinilor din Pesaro.

rezentarea de la Bookfest s-a făcut în absența autorului

E vară și sîntem și noi cuprinși de febră: a alegerilor.

Anul acesta, ctitoria mitropolitului Ioanichie, cunoscută sub numele emblematic de Stavropoleos, împlinește trei secole.

Spațiul nu-mi îngăduie să scriu mai mult despre excelentul volum semnat de Vasile Igna.