Fără compasiune nu există securitate
Pentru Israel și palestinieni, securitatea nici uneia dintre tabere nu va fi posibilă fără a respecta drepturile celuilalt, fără compasiune reciprocă.
Pentru Israel și palestinieni, securitatea nici uneia dintre tabere nu va fi posibilă fără a respecta drepturile celuilalt, fără compasiune reciprocă.
Mă cam irită snobismul „urban” al celor care l-au adoptat fără discuții, așa cum mă enervează fricile exacerbate ale „suveraniștilor” xenofobi...
Evenimentele contemporane și streaming-ul non-stop ne-au inhibat simțul rușinii. Nerușinarea afișată pe scena politică este atît de mare încît abia o mai înregistrăm ca pe ceva extraordinar.
Dacă a fi mereu în prezenţa Creatorului este propriu fiinţei îngerilor, viaţa spirituală, care nu are alt scop decît bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu, a putut fi asimilată cu „viaţa angelică“, iar omul cu un „înger în trup“.
Apocalipsa pe care ne-o servesc dictatori, mișcări populiste ultraconservatoare, scenarii conspiraționiste recurge la vocabularul religios.
Recunosc că așa îl vedeam și eu pe Francisc: îmi spuneam că ordinul său monahal a amînat cu 250 de ani Reforma protestantă, fără să pricep că autenticul duh franciscan se opune revoluției.
De zile bune, susținătorii lui Georgescu stau în fața Arestului Central din București, unde amestecă rugăciuni, amenințări și blesteme, într-o cacofonie religioasă prin care cer eliberarea idolului lor și anihilarea oricui se întîmplă să nu fie de aceeași
Nu ignor virtutea scriiturii, dar foarte adesea ceea ce mă descurajează să scriu e să constat în ce măsură esențialul a ceea ce trebuie să știm a fost spus și respus de mii de ori mai bine decît aș putea-o face eu.
Papa și-a rostit numeroasele cuvîntări într-o franceză destul de poticnită, pe care frazarea și accentul american o făceau pe alocuri greu de înțeles.
Papa Leon s-a folosit de Franța nu doar ca de fosta „fiică mai mare a Bisericii”, ci și ca de țara-cutie de rezonanță universală.
Călin Georgescu e victima ideală pentru phishing-ul cu cavaleri. E fratele Cipolla din Decameronul lui Boccaccio, înșelătorul înșelat.
Atitudinea răsăriteană este legată de discreţie şi de revelaţia interioară; la polul opus, în catedralele apusene, elevaţia spirituală ţine de aspiraţie şi este redată vizual prin spectaculoasa elongaţie a clădirii.
Credința, ca și identitatea românilor devin, în acest discurs, monopolul grupului Călin Georgescu & AUR anti-european, anti-liberal, „anti-sistem”.
N-ar strica o bibliotecă ortodoxă digitală, cu căutare asistată de AI (sau o măcar o aplicație biblică, liturgică și doctrinară de tipul celei catolice numite Magisterium AI). O urgență pare să fie și alfabetizarea credincioșilor în materie de AI (nici st
Dacă de obicei provocările la adresa secularismului, valoare înscrisă în Constituția franceză din 1958, vin din partea populației musulmane a Franței, cea mai numeroasă din Uniunea Europeană, acum dezbaterea a plecat de la un incident inedit care are în c
Maestrul Horea Paștina ne invită la o celebrare exigentă a picturii. De-a lungul deceniilor, el a perseverat în a ne deprinde să redobîndim, cum scria la un moment dat Andrei Pleșu, „sănătatea privirii”.
A parcurge drumul – spun cei care l-au întreprins – înseamnă confruntare pînă la limită cu puterile proprii, epuizare și perseverență, percepere a unui chip propriu mai adînc decît cel cotidian.
Deocamdată plutim într-un fluviu de confuzii. Încă nu înțelegem ce ni se întîmplă, chiar dacă „literatura critică” despre AI crește cît muntele.
Armenii se mîndresc că sînt primul popor creștin. Originile Bisericii Apostolice Armene au fost puse de apostolii Bartolomeu și Tadeu care au evanghelizat această parte a lumii.
Cavalerul a traversat vremurile, chiar și pe cele contrare condiției sale – reale sau imaginare –, ca un ideal de umanitate și, probabil, așa va și rămîne în mentalul colectiv.
Pentru mulți occidentali, Dumnezeu a ajuns o temă puțin interesantă. Așa cum e înfățișat în teologia curentă și în concepția comună, El are o perfecțiune îndepărtată, impasibilă, greu de articulat cu întrebările, crizele, zbuciumul care sînt lotul oamenil
Boborul s-a simțit personal ofensat de condescendența junelui Edmond față de producția presupus vulgară a concurenței, declarîndu-l pe Nea Mihai „regele nostru”…
Cînd Putin a fost forțat să emită decretul pentru mobilizarea parțială, patriarhul i-a venit în ajutor cu amplificarea temei războiului sfînt și chiar cu rugăciuni speciale despre misiunea „sfîntă” a Rusiei.
E vorba despre celebrul episod al întîlnirii cu cîinele Argos. O regăsire cumplită: fiindcă bărbatul n-o poate duce pînă la capăt, ca să nu-și trădeze planul, iar animalul o recunoaște murind.
Cu neobrăzare, acei ruși pretind o generozitate fără reciprocitate, cer empatie fără simpatie, fără syn – pathos, „împreună simțire”, afect împărtășit.
Denunțînd marxismul ca pe „opium al intelectualilor”, Aron a respins politica soteriologică și toate formele utopiei, înțelegînd că libertatea trebuie protejată atît de nazism, cît și de bolșevism.
Cu țesutul, această ocupație virtuoasă pentru matroane, Penelopa reușește să-și țină la distanță pețitorii timp de trei ani. Stratagema ne dovedește că Penelopa este la fel de ageră la minte ca Odysseu.
Dezvăluind libertatea lui Dumnezeu și pe cea a omului, Biblia inversează relaţia pe care oamenii primitivi și Antichitatea o stabiliseră între spaţiu și timp, cosmos și istorie.
Discreditarea celuilalt cu mijloace oricît de strîmbe apare în discursuri ale oricărui spațiu religios. Iar procedeele discreditării sînt, în genere, banale, mereu aceleași, comune.
Ratzinger a anticipat just perenitatea faptului religios, riscul de a instrumentaliza politic credința creștină și nevoia echilibrului demografic menit să prezerve civilizația euro-americană.
Aproapele e cel de lîngă noi, cel care ne este aproape, vecinul, indiferent de culoare sau de etnie.
Poate că nu există aforism mai faimos atribuit lui Malraux decît aceasta: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”.
Irina dădea de ruşine orice formalism, clişeu sau morgă, le izgonea cu umor, cu o ştiinţă vie, cu năvala temelor surprinzătoare, dibuite în cutele cele mai subtile, mai fine ale traiului comunitar.
Citindu-i sentințele, dai de tine însuți, fără doar și poate, deși denunțul pare să oglindească numai viciile altora.
Se pare că apelul la magie este ceva intrinsec ființei umane, o constantă în diferitele praguri ale evoluției, care va rămîne cu noi atît timp cît vom exista ca specie.
Abelard nu propune în Dialogus o confruntare directă între religii, ci o comparaţie mediată a adecvării lor la exigenţele raţiunii sau la legea naturală.
La mijlocul secolului trecut, cîţiva prieteni, activi în mediul cultural al vremii, se reuneau la mînăstirea bucureşteană Antim. Erau atraşi de experienţa de viaţă spirituală a creştinismului răsăritean.
Un regal duhovnicesc pe care-l recomand celor ce pot digera hrană tare și caută, cu frică și cutremur, mintea lui Hristos.
În ultimii ani, autoritățile de la Ierusalim au încercat de mai multe ori să cenzureze volumul chemării la rugăciune (adhan sau ezan) pentru care astăzi se folosesc difuzoare.
Am fost un copil credincios, apoi am încetat brusc orice practică religioasă și m-am ocupat destul de puțin de lucrurile divine.
Cum arată religia în varianta suveranistă? Păi, comportă elementele îndătinate ale demagogiei: frică (de duşmanii care îi invidiază excelenţa), resentiment (faţă de manevrele lor insidioase), fală identitară.
Acum, Papa s-a dus într-o țară de importanță majoră pentru destinul Bisericii Catolice. S-a aflat pe rînd la Madrid, Barcelona, Montserrat, Gran Canaria și Tenerife.