Cînd spui bullying, aproape toată lumea se gîndește la școală. La copii care își bat joc unii de alții, la porecle, la excluderi din grup, la agresiuni fizice sau verbale. Internetul confirmă: primele rezultate sînt despre elevi și clase.
Dar dacă sapi mai adînc, descoperi un adevăr incomod: bullying-ul nu se oprește la 18 ani. El se mută, rafinat și ascuns, în birouri, în ședințe, în consilii de administrație. Noi, adulții, am transformat bullying-ul într-o formă sofisticată de control.
Nu mai e strigătul din curtea școlii, ci ironia „politicoasă” dintr-un e-mail. Nu mai e palma pe la spate, ci microagresiunea zilnică, privirea disprețuitoare, gluma „nevinovată” repetată pînă la umilire. Gaslighting-ul devine strategie de management. Tăcerea forțată e vîndută drept „loialitate față de companie”. Demnitatea se negociază la pachet cu salariul și evaluarea anuală.
În școli, aproape 1 elev din 2 din România declară că a fost victimă a bullying-ului.
81% din elevi spun că au asistat ca martori.
În companii, doar 6-7,7% din angajați recunosc mobbing-ul, dar psihologii estimează că fenomenul real depășește 20%. Raportările oficiale sînt rare: frica de represalii cîntărește mai greu decît setea de dreptate.
Un exemplu recent confirmă: o profesoară din Iași a cîștigat în instanță un proces de hărțuire morală împotriva școlii unde lucra. Tribunalul a obligat angajatorul să îi plătească despăgubiri și să îi asigure condiții decente de muncă. Adică exact acolo unde predăm copiilor „respect”, adulții perfecționează bullying-ul.
Bullying-ul nu lasă doar cicatrici emoționale. El facturează societatea în fiecare zi.
Medical: depresie, anxietate, tulburări de somn, hipertensiune, boli cardiovasculare. OMS avertizează că stresul cronic ocupațional este unul dintre cei mai mari factori de risc pentru sănătatea globală.
Economic: Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă estimează pierderi de peste 20 de miliarde de euro anual în Europa din cauza absenteismului și scăderii productivității.
Național: În România, sindicatele raportează mii de zile de concediu medical cauzate de burnout și hărțuire.
Întrebare: cît din salariul tău plătești pe doctori, medicamente și terapie doar ca să te întorci la același agresor-șef?
Psihologii numesc asta spillover effect: umilințele și frustrările acumulate la muncă se revarsă acasă. Părinții obosiți și învinși transmit copiilor mesajul tăcut: „Așa e viața. Înghite”.
Copiii nu doar că simt tensiunea, dar o și internalizează ca model de existență. Astfel, bullying-ul devine un cerc vicios transmis din generație în generație.
Copiii nu învață bullying-ul de pe TikTok. Îl învață de la noi.
Puterea are mereu dreptate. Ca la Orwell, unde Ministerul Adevărului rescria realitatea. Astăzi, HR-ul o numește „politică internă”. Tăcerea e mai sigură decît adevărul. O bijuterie dată jos la ordin, o opinie nerostită, o privire coborîtă. Demnitatea e negociabilă. Pentru un salariu, o semnătură, o evaluare „satisfăcătoare”. Orwell nu e doar literatură. Orwell sîntem noi.
„Anti-Bullying Week”, afișele colorate, discursurile corporatiste, toate sînt cortine. În realitate, lumea adulților funcționează după manualul ipocriziei: predicăm respectul, dar practicăm frica.
Bullying-ul nu dispare cu afișe și campanii de PR. Dispare cu: curajul de a spune „nu” atunci cînd e mai greu, nu prin a-ți repeta că ești rezilient și că face parte din dezvoltarea ta personală; mecanisme reale de protecție pentru angajați, nu doar proceduri birocratice; sindicate și organizații care să apere demnitatea, nu doar salariul; educație pentru adulți, nu doar pentru copii, despre respect, empatie și limite sănătoase.
Bullying-ul este o taxă ascunsă pe care o plătim cu sănătate, cu bani, cu copii care cresc convinși că abuzul e normalitate.
Dacă vrem o societate mai sănătoasă, trebuie să începem prin a ne privi în oglindă: nu copiii sînt problema, ci lumea pe care le-o arătăm ca exemplu.
Puterea are mereu dreptate. Tăcerea e mai sigură decît adevărul. Demnitatea e negociabilă. Orwell sîntem noi.
Diana Nicolescu, psiholog și psihoterapeut, are un master în Științe Cognitive. Este membră a Colegiului Psihologilor din România și membră a Asociației Române de Terapii Scurte Orientate pe Resurse și Soluții.
Credit foto: Wikimedia Commons
