50 de femei și-au pierdut viața prin femicid în România în primele zece luni ale acestui an. În noiembrie, o nouă victimă. „O femeie a fost ucisă în mod barbar de către fostul ei partener, avînd copilul în brațe. Este a 51-a femeie din România care cade victimă femicidului, iar cel mai grav este că astfel de crime puteau fi prevenite”, a declarat senatoarea PSD Victoria Stoiciu în plenul Senatului, pe 10 noiembrie. Cu două zile înainte, pe 8 noiembrie, o femeie de 25 de ani din comuna Beciu, județul Teleorman, a fost înjunghiată mortal de fostul său soț, în timp ce se afla pe stradă alături de copilul lor de doar 3 ani.
Ce este femicidul
Cuvîntul femicide apare pentru prima dată în 1801, într-un dicționar juridic englez, unde era definit pur descriptiv, ca „uciderea unei femei”, fără implicații de gen sau context social. Termenul a rămas însă nefolosit aproape două secole.
Anul 1976 marchează momentul decisiv. La Tribunalul Internațional pentru Crime împotriva Femeilor (Bruxelles), feminista sud-africană Diana E.H. Russell a reluat termenul femicide pentru a denunța uciderea femeilor din ură, dispreț, „plăcere” sau sentiment de posesie masculină. Russell a subliniat că aceste crime sînt expresia unei forme extreme de control patriarhal, nu simple acte individuale de violență. În anii ’90, Russell și socioloaga Jill Radford au popularizat termenul în lucrarea Femicide: The Politics of Woman Killing, unde au insistat că femicidul este un act politic, rezultat al inegalităților structurale de gen. De altfel, în anii 1990 termenul se extinde și în America Latină, mai ales după valul de crime din Ciudad Juárez (Mexic), unde sute de femei au fost ucise în circumstanțe violente, iar autoritățile au fost acuzate de indiferență. Astfel s-a impus expresia feminicidio, pentru a accentua responsabilitatea statului în tolerarea acestor crime.
În 2006, ONU și OMS adoptă oficial termenul femicide, definindu-l ca „uciderea intenționată a unei femei din motive legate de gen”. După 2010, mai multe țări latino-americane (Mexic, Chile, Argentina, Guatemala) au introdus femicidul în legislație. În Europa, termenul a intrat în vocabularul politic și juridic după Convenția de la Istanbul (2011) privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, deși nu în multe țări europene femicidul apare ca infracțiune distinctă.
În 2025, spre finalul lunii octombrie, în România, 273 de parlamentari au semnat proiectul de lege care incriminează femicidul. Cîteva zile mai tîrziu, o tînără a fost omorîtă de fostul soț, în plină stradă. A fost cea de-a 51-a victimă a femicidului din acest an.
Cronologia tragediei din Teleorman
Pe 8 noiembrie, într-o comună din Teleorman, o femeie de 25 de ani a fost înjunghiată mortal de fostul soț, în timp ce își ținea copilul în brațe. Cu cîteva luni înainte, pe 22 septembrie, femeia obținuse un ordin de protecție provizoriu împotriva soțului de care se despărțise, însă nu divorțase legal. În aceeași zi, tatăl victimei a sunat la 112, reclamînd amenințări din partea ginerelui. Polițiștii au decis însă că „faptele nu se confirmă” și l-au amendat pe cel care i-a deranjat cu apelul.
Trei zile mai tîrziu, pe 25 septembrie, femeia a cerut din nou ajutorul poliției, acuzîndu-și fostul soț că a încălcat ordinul de protecție, a răpit-o și a violat-o. Deși acuzațiile sînt grave, anchetatorii au decis că nu există „suficiente elemente” pentru o măsură preventivă. Abia pe 26 septembrie, instanța a emis un ordin de protecție pe șase luni. Seria apelurilor continuă pe 24 și 25 octombrie, cînd tatăl femeii reclamă, din nou, amenințări și agresiuni din partea familiei agresorului. Poliția consideră, din nou, că faptele nu se confirmă, sancționîndu-l, din nou, pe tatăl victimei.
Pe 8 noiembrie, femeia a fost ucisă. Agresorul o înjunghie mortal, lasă copilul lîngă trupul inert al mamei și fuge. Cazul a declanșat ulterior o anchetă internă a Poliției Române.
Violență domestică ignorată de autorități
Cazul din Teleorman nu este o excepție. Este o radiografie. Potrivit Ziarul de Iași, judecătorii ieșeni au avut nevoie de trei ani și două procese pentru a trimite la închisoare un bărbat care își bătea frecvent soția. Femeia a scăpat cu viață doar datorită faptului că episoadele violente nu au degenerat în crimă. Altfel, al doilea proces nu ar mai fi fost pentru încălcarea ordinului de protecție, ci pentru omor.
În ciuda gravității fenomenului, magistrații Judecătoriei Iași evită, în continuare, aplicarea pedepselor cu executare în regim de detenție pentru cazurile de violență domestică, susțin jurnaliștii. Situația este cu atît mai alarmantă cu cît Iașiul se află pe primul loc în țară în privința crimelor și tentativelor de omor îndreptate împotriva femeilor.
Ordinul de protecție, încălcat la doar o oră după emitere
Ziarul de Iași a prezentat concret cazul familiei Baraboi din Trifești, care a intrat în atenția autorităților în iunie 2022, după o nouă agresiune comisă de Gheorghe Baraboi asupra soției sale. Sub influența alcoolului și dominat de gelozie, bărbatul a lovit-o violent, repetînd un comportament abuziv mai vechi. Pe 21 octombrie 2022, poliția a emis un ordin de protecție provizoriu, iar agresorul a fost evacuat din locuință. La doar o oră după aceea, Baraboi s-a întors beat acasă, încălcînd ordinul și lovindu-și din nou atît soția, cît și cumnata. A fost reținut pentru 24 de ore, apoi arestat preventiv. Totuși, în decembrie a fost eliberat sub control judiciar, timp în care și-a convins victimele să își retragă plîngerile penale. Ca urmare, Baraboi a fost judecat doar pentru încălcarea ordinului de protecție, nu și pentru violență în familie. Deși era evident că ordinul de protecție nu a avut efect, instanța a considerat că bărbatul nu reprezintă un pericol social, ci ar fi comis fapta din cauza „unui complex de împrejurări”. Astfel, a fost condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare, deși legea prevede pedepse între 6 luni și 5 ani pentru încălcarea unui ordin de protecție.
La scurt timp după eliberare, Baraboi și-a reluat violențele. În decembrie, același an, și-a agresat din nou soția, în mai multe rînduri, pe fondul consumului de alcool. A negat acuzațiile și a susținut că soția îl primise acasă de bunăvoie, însă declarațiile sale au fost contrazise de propriii copii și de intervențiile repetate ale poliției. Femeia, spun magistrații, a tolerat prezența agresorului din teamă și pentru a evita conflicte mai grave. În final, instanța a stabilit că bărbatul este vinovat de cinci fapte de violență în familie și de patru încălcări ale ordinului de protecție. Deși judecătorii au recunoscut gravitatea faptelor și starea de pericol constantă a victimei, au aplicat din nou pedepse minime: 4 luni de închisoare pentru fiecare faptă de violență și 6 luni pentru fiecare încălcare a ordinului. Prin cumul și prin revocarea pedepsei anterioare cu suspendare, Baraboi a fost condamnat la 1 an, 9 luni și 10 zile de închisoare cu executare. Sentința nu este definitivă, fiind contestată de inculpat. Cazul urmează să fie rejudecat la Curtea de Apel Iași la jumătatea lunii viitoare.
O țară care și-a pierdut reflexul empatiei
Femicidul nu este doar despre bărbați violenți. Este și despre instituții absente și o societate amorțită. Despre polițiști care amendează apelurile disperate din partea victimei, despre judecători care se uită la agresori ca la oameni „rătăciți o clipă”, despre cetățeni care citesc aceste știri cumplite ca și cum ar consulta buletinul meteo.
Într-o zi, o femeie moare. În altă zi, un comunicat anunță o anchetă internă. Și între aceste două zile se află toată tăcerea unei societăți care se dezice de agresivitatea care colcăie în măruntaiele sale. România nu își ucide femeile doar cu cuțitul și cu pumnii. Le ucide și cu indiferența. Încet, administrativ, legal.
Și cînd o țară nu mai are puterea să se revolte pentru femeile ei ucise, e semn că nu mai știe nici să le protejeze pe cele vii.
Credit foto Ciudad Juárez, Mexic: Wikimedia Commons
