„Nu există nici o îndoială”, a declarat președintele SUA, Donald Trump, la ceremonia de tragere la sorți pentru finala Cupei Mondiale FIFA de luna trecută: jocul pe care americanii îl numesc soccer „este fotbal”, iar Statele Unite trebuie să „găsească un alt nume” pentru Liga Națională de Fotbal (NFL).
Disonanța cognitivă a fost palpabilă. Marele preot al „America First” a recunoscut că cel puțin un caz de excepționalism american, fie și unul trivial, „chiar nu are sens” și a sugerat că numele celui mai cunoscut sport național al Americii ar trebui ajustat pentru a se încadra în standardele globale.
În spatele declarației lui Trump se ascundea interesul personal: Cupa Mondială din 2026 îi va pune la dispoziție o scenă mare, strălucitoare și, judecînd după recentul „premiu pentru pace” creat de FIFA special pentru el, o scenă dornică să-i satisfacă insațiabilul apetit pentru laude. Dar cînd vine vorba de guvernare, intenția poate conta mai puțin decît rezultatele. Ceea ce indică o oportunitate. Chiar dacă Trump nu pare să fie prea interesat de construirea unei ordini mondiale mai bune și mai echitabile, egoismul său ar putea fi exploatat pentru a promova una. Există mai multe domenii în care SUA ar putea fi dispuse să respecte noile reguli globale și să promoveze transformări benefice la scară largă.
În primul rînd, administrația Trump recunoaște necesitatea reformelor financiare internaționale, pe care, conform noii sale Strategii de Securitate Națională (SSN), urmează să le inițieze. Pentru Trump, obiectivul este „menținerea și creșterea” dominației financiare a SUA, inclusiv prin asigurarea faptului că instituțiile financiare internaționale „servesc intereselor americane”. Dar, prin promovarea reformelor privind drepturile de vot în cadrul Fondului Monetar Internațional și o nouă emisiune de active de rezervă ale FMI (drepturi speciale de tragere / DST), SUA ar putea consolida poziția dolarului ca monedă de rezervă cheie și ar putea deschide totodată și altor monede calea pentru a concura pe piață.
În al doilea rînd, administrația Trump recunoaște că securitatea energetică trebuie să includă energia nucleară. Poate că mantra „drill, baby, drill” („forează, dragă, forează“) e grosolană, dar planul de consolidare a dominației energetice a SUA prezentat în SSN, care include proiecte nucleare susținute de SUA în Africa, deschide calea pentru o soluție suplimentară față de energiile regenerabile: reactoarele modulare mici (SMR). Lumea are nevoie disperată de energie de bază mai curată și mai fiabilă, pe care SMR-urile fabricate în SUA ar putea-o furniza. Dar pentru ca această inovație să fie în beneficiul Americii și să servească ca un bun public global, G20 – care, începînd cu 1 decembrie 2025, este prezidat de SUA – ar trebui să ia măsuri pentru a stabili standarde de siguranță și controale ale exporturilor adecvate.
În al treilea rînd, în loc să încerce să combată viitorul prin restricționarea sau interzicerea monedelor digitale, Trump încearcă să acapareze piața, după cum demonstrează legea GENIUS (Guiding and Establishing National Innovation for U.S. Stablecoins). Folosind președinția G20 pentru a stabili standarde comune pentru monedele digitale transparente și garantate cu active, administrația Trump poate garanta că acestea funcționează în condiții reglementate, și nu în subterană.
În al patrulea rînd, Trump se angajează să asigure dominația globală a Americii în domeniul IA. În forma actuală, strategia administrației sale, care urmărește eliminarea oricăror reglementări ce ar putea împiedica inovația, neglijează un aspect crucial: fragmentarea pieței IA ar limita ponderea dominației oricăruia dintre actori. Folosind președinția G20 pentru a promova „interoperabilitatea de înaltă încredere”, și găsind un echilibru între deschidere și securitate, administrația Trump ar putea împiedica fărîmițarea sectorului IA (și a economiei digitale în sens mai larg) în blocuri concurente ineficiente.
În al cincilea rînd, în loc să se angajeze într-o luptă frenetică pentru minerale critice, administrația Trump pune accentul pe construirea de „rețele trainice de aprovizionare cu minerale”. Prin acorduri de „investiții în schimbul accesului” la zăcăminte cu parteneri din Africa și America Latină, SUA ar putea, în principiu, să asigure lanțurile de aprovizionare fără a reproduce dinamica extractivă a trecutului colonial al Occidentului. Dacă acest lucru ar duce la o infrastructură mai puternică, mai multe locuri de muncă și venituri mai mari în țările partenere ale Americii, SUA ar obține chiar mai multe beneficii.
Există și alte domenii în care, printr-o reformulare adecvată, comunitatea globală ar putea schimba poziția administrației Trump. Pentru început, Trump a redus drastic ajutorul extern al SUA. Dar un astfel de ajutor poate crea piețe pentru exporturile americane, poate face lanțurile valorice mai sigure și mai trainice, poate genera creștere economică și poate reduce presiunea migrației. Nu este vorba de o pomană, ci de un activ care generează dividende – și care ar trebui numit ca atare.
În mod similar, administrația Trump evită acțiunile climatice. Dar, avînd în vedere moștenirea sa tehnologică, SUA sînt mai bine echipate pentru a „cîștiga” în domeniul producției curate decît în cel al producției ieftine și poluante. Un mecanism echitabil de ajustare a limitelor pentru emisiile de carbon, susținut de cooperarea G20 în materie de contabilizare a emisiilor, le-ar permite SUA să profite la maximum de avantajul lor relativ, fără să fie nevoite să vîndă mai ieftin sub presiunea concurenților cu emisii ridicate de carbon.
S-ar putea găsi chiar o modalitate de a-l convinge pe Trump să se alăture unei acțiuni coordonate a G20 împotriva finanțării ilicite și a „piețelor paralele”. La fel ca în cazul multor populiști, ascensiunea sa la putere a fost alimentată de frustrarea populară față de „elitele” care jefuiesc efectiv țara. Chiar dacă de politicile sale au beneficiat pînă acum preponderent cei bogați – adesea, în detrimentul multora dintre cei care l-au votat –, modul în care Trump a gestionat economia s-a dovedit a fi o vulnerabilitate politică majoră în perspectiva alegerilor intermediare de anul viitor. Promovarea reglementărilor privind fluxurile transfrontaliere de capital ar restabili încrederea în capitalismul global și ar spori stabilitatea, protejînd astfel economiile americanilor de o contagiune externă.
În cele din urmă, respingerea de către Trump a rolului tradițional al Americii ca „asigurator de ultimă instanță” al lumii ar putea fi transformată în susținerea unei „structuri de asigurări globale”, finanțată prin mutualizarea riscurilor. Un astfel de sistem – pe care l-ar putea coordona numai G20 – le-ar permite SUA să împărtășească povara șocurilor sistemice fără a renunța la locul din fruntea mesei.
Acesta e, desigur, un scenariu extrem de optimist, poate chiar o pură iluzie. Anul viitor ar putea aduce o președinție G20 mînată de nemulțumiri, care nu va face nimic pentru a îmbunătăți perspectivele SUA sau ale lumii. Dar, dacă Trump va profita măcar de unele dintre oportunitățile descrise aici, omul care a sugerat redenumirea fotbalului american ar putea ajunge să rescrie regulile economiei globale.
Vera Songwe, membru senior nerezident al Brookings Institution, este fondatoarea și președinta Liquidity and Sustainability Facility și copreședinta Expert Review on Debt, Nature, and Climate. Bernice Lee este membru eminent al Chatham House.
Copyright: Project Syndicate, 2026
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
