Vara e sezonul vacanțelor. Lumea se înghesuie în automobile mai mult sau mai puțin hibride. Există și varianta trenurilor de mare viteză, dacă ar fi să comparăm cu mersul pe jos. Vagoanele sînt pline, iar aerul respirabil atunci cînd e condiționat și el. În același timp, asfaltul prăjește tălpile patrupezilor. Nisipul nu e numai praf în ochi, dar e și sub șezlong, dacă nu l-a luat cumva și pe el valul. Tînjim după soarele care stimulează discret și, în timp, cancerul de piele. Din respect pentru energiile regenerabile, devenim un fel de panou fotovoltaic acoperit de tot felul de creme, în speranța protecției și a factorilor de influență. E arșiță, transpirăm berea rece din aportul de lichide de cel puțin doi litri pe zi. Avem încredere în fatalitate și în soarta vecinilor pe care nu-i iubim, dar, de manieră generală, nu ne mai plîngem decît în public. Cu și fără noi, clima e schimbătoare, ca și apartenența la clasa politică, selecția e uneori naturală și prevăzută pentru toamna care ar putea să vină și în acest an. Firește, parlamentarii vor reveni bronzați în nuanțe diferite, după locul unde i-a prins cel puțin soarele. Unele unsori echivalează cu factorii de protecție. Ei, și nu numai ei, sînt specializați la diverse trageri la sorți, sînt șefi de turme nevăzătoare, cu ură pe optometriști.
Vara nu este numai sezonul preferat al muritorilor din și de rînd. Zilele lungi, lumina și traficul intens sînt tocmai bune pentru demararea, de altfel, a veșnicelor lucrări de infrastructură. Lucrările presupus durabile sînt frecvent în curs de reprăbușire. Noroc cu tot felul de surse de finanțare pentru ochi de pisică recuperați din noaptea minții.
Tot vara se verifică mecanismele economice. După ani de pasivitate și educație aleatorie, Inteligența Artificială devine o iluzie. E nevoie de multă inteligență naturală pentru a o folosi util. Aceasta din urmă însă ne părăsește treptat. Ca urmare, pe piața bursieră, tehnologia a pierdut multe miliarde prin reevaluarea potențialului. Măcar asta ar trebui să ne readucă cu picioarele pe pămîntul locului care frige din dependență.
În timp ce scriu, mătura de nuiele și tomberoanele de culoarea vegetației veștejite înainte de vreme defilează în fața cafenelei. Măcar ei au contracte asigurate pentru zeci de ani. Cu superioritatea noastră tehnologică, testăm sinteza vieții cu ajutorul doamnei Claude. Cîndva simbol de frivolitate, mai nou soft asexuat pentru clienți lăsați la vatră. Potența Inteligenței Artificiale e în evoluție. Dar e vară, nimic nu contează în acest univers destins. Iarna e improbabilă acum, cînd încălzirea se extinde. Cu toate acestea, toamna vor cădea capete și frunzele, la fel de seci.
Rămîne totuși o șansă de progres și reînnoire fizică și spirituală. Cea din urmă are iz de ideologie. Nu ne lipsește experiența aplicării ei. Pentru eventualitatea în care natura lasă poduri, clădiri și drumuri intacte, există soluții explozive pentru refacerea lor. Din acea logică, bombardamentele precedă porumbeii păcii reîntorși din migrație. De ani buni știm că vara se pretează pentru deplasarea frontierelor, distrugerea de centre urbane, doborîrea clădirilor cu și fără locatari. Ei nu sînt bănuiți a fi plecați în vacanță concomitent cu noi, dar se află în adăposturi, dacă apucă. Soarele verii arde și conferă vizibilitate perfectă pentru drone, avioane, ghidarea rachetelor de tot felul. E timpul empatiei pentru aproapele îndepărtat. De fapt, confruntarea este între reali iubitori de pace. Toți patrioți, fiecare cu al lui. Dezlănțuirea temperamentelor are și ea o logică economică: jertfa timpurie față de banalitatea dispariției la o vîrstă înaintată, atunci cînd eroii de azi ar risca să devină pensionari costisitori. Tentația este mare pentru neplata datoriilor acumulate în lacuri fără dig.
Lumina verii ajută și la recuperarea valorilor tangibile de sub dărîmăturile morale: tablouri cu îngeri, portofele, ceasuri de marcă, inele de logodnă, veselă fără bucate sau flămînzi. Pragmatismul e prezent și se transferă din tată în fiu și nu numai fiică.
Nu știu ce-mi veni să compun o salată de fructe pe timp de vară. Să fie suprapunerea știrilor peste diversele meciuri cu arbitri imparțiali? E nostalgia după campionatele cu gladiatori în leasing multinațional? Adevărații milionari sînt pe teren. La nevoie se răfuiesc cu gleznele adversarilor. Crampoanele țin loc de arme, dar în final unii înving. Cei de pe teren sînt mai avuți decît majoritatea celor din tribune. Precum planeta, și mingea se rostogolește spre gol. În ciuda dimensiunii, cele mai dure mingi sînt, la ora actuală, cele din golf: conflicte cu același nume și multiple efecte secundare.
E vară. Terasele sînt pline, cafeaua vine cu o pralină de ciocolată pe farfurie, o băutură răcoritoare calmează spirite agitate. Toate ne dau sentimentul eternității trecătoare. Ei, și ce? Precum The Great Gatsby, sîntem și noi Great again.
Adrian Barbu este consultant și publicist, doctor în științe și MBA de la Insead – Fontainebleau.
