În ultimii ani se vorbește foarte mult în termeni de generație, însă mai nou generațiile nu sînt „din tată-n fiu”, ci se succed la fiecare 15 ani.
Prima menționată, de cînd au început să poarte nume, este Cea Mai Grozavă Generație (The Greatest Generation). Ea aparține celor născuți odată cu secolul XX și care au trecut prin Primul Război Mondial (născuți între 1901și 1927). Sînt bunicii și străbunicii noștri, despre care auzim povești interesante de familie și ale căror portrete în maro-sepia ne mai privesc uneori din sertarul cu amintiri.
Generația Tăcută (The Silent Generation) aparține celor care au prins Marea Criză, al Doilea Război Mondial și foametea care a urmat (născuți între 1928 și 1945). Sînt oameni care au muncit, au îndurat nedreptăți și au tăcut, lucrînd într-un singur loc sau două toată viața lor. Responsabili, muncitori, cu o doză de umilință nemaiîntîlnită la urmașii lor, și-au arătat afecțiunea prin sacrificii mute.
Boomer-ii sau Baby Boomers (născuți între 1946 și 1964) își iau cele mai multe miștouri de la cei care îi succed fiindcă sînt priviți ca retrograzi cu tehnologia și iresponsabili cu planeta. Sînt deopotrivă invidiați fiindcă datorită economiei în creștere din tinerețea lor și-au putut permite investiții imobiliare și antreprenoriale care astăzi nu mai sînt accesibile financiar păturii de mijloc de aceeași vîrstă.
Generația X, numită și „Generația Sălbatică” (The Ferral Generation), este a copiilor (născuți între 1965 și 1980) crescuți cu cheia de gît, lăsați să hoinărească zi-lumină, să-și potolească foamea cu roadele din copaci și să-și îngrijească juliturile cu scuipat și frunze de pătlagină în vreme ce părinții lor munceau de dimineața pînă seara. În adolescența și tinerețea lor încă se mai fuma în locuri închise, se vindea alcool minorilor și se chiulea în crîșme unde elevii aveau cont „pe caiet”. Deși unii sînt aproape de pensie, știu să petreacă și se pot descurca în orice situație.
Generația Y sau Milenialii este considerată cea mai „simandicoasă”. Arhetipul masculin este hipster-ul bărbos cu ochelari cu rame groase care poartă fie o căciulă tip beanie, fie o tunsoare rasă pe părți, nelipsit de la degustări de vinuri și vernisaje; arhetipul feminin fiind fata cu păr albastru care militează foarte vocal pentru drepturile minoritarilor și ale celor dezavantajați. Născuți între 1981 și 1996, au ridicat primii în mod serios problema protecției planetei de către fiecare în parte și au promovat un stil de viață sănătos cu smoothie-uri, quinoa și tartine cu avocado. Tot ei au fost primii nomazi digitali lucrînd de la distanță de pe plaje exotice.
Cei din Generația Z sau iGen (născuți între 1997 și 2010) au copilărit mai mult cu ecranele decît fizic alături de cei de vîrsta lor și sînt primii care întîmpină dificultăți de socializare din acest motiv, dar și primii care dau de furcă angajatorilor fiindcă nu acceptă restricțiile tipice secolului trecut. Solicită mai multă flexibilitate decît Milenialii și beneficii imediate semnificativ mai mari, abandonînd fără multe menajamente un serviciu care nu îi satisface. Deja piața este alertată din cauza deficitului de forță de muncă anticipat pentru următoarea perioadă, motiv pentru care Gen X-erii, dați deoparte de angajatori din considerente de vîrstă, deoarece se apropie de pensionare, redevin atractivi pentru recrutori.
Generația Alpha este a copiilor de acum (născuți între anii 2010 și 2024), născuți și crescuți cu smartphone-ul în mînă. Comunică mai mult cu degetele mari pe tastatură și sînt slab înarmați în fața toxicității digitale. E adevărat că nici celelalte generații nu sînt suficient de pregătite pentru asta, însă, spre deosebire de ele, Gen Z și Alpha se află la început de drum, iar formatorii lor sînt în mare parte depășiți de noile tehnologii.
Riscul abandonului școlar este mai mare ca oricînd acum fiindcă prăpastia dintre generații n-a fost nicicînd mai adîncă, în învățămînt mai ales. Pînă la reducerea semnificativă a decalajului digital vom pierde mii de elevi. Creionul și hîrtia, predarea și ascultarea, valorile învechite, abuzurile, lipsurile și oportunitățile neconvenționale vor îndepărta tot mai mulți copii de băncile școlii în care sînt nevoiți să stea țepeni și să asculte noțiuni accesibile la un click distanță în loc să deprindă aptitudini, abilități și competențe cu ajutorul cărora să discearnă și să aplice corect informația în viața de zi cu zi.
Problema prăpastiei digitale dintre profesori și elevi a început odată cu Gen Z pe fondul accesibilității tehnologiei, însă, din păcate, învățămîntul rezistent la reformă a deprins prea puține lecții utile din eșecul răsunător al educației, iar elevii continuă să se piardă cu miile între clasa I și a XII-a.
De anul acesta, tocmai a început Generația Beta (născuți din 2025 încolo). Să lăsăm o lume mai frumoasă pentru ei și o mai bună protecție în fața vulnerabilităților care îi așteaptă.
Excepțiile limbajului
Vorbind de vulnerabilități, Gen Z și Alpha – tinerii de azi – înfruntă pericole pe care părinții nu le cunosc, nu le înțeleg și pentru care nu sînt pregătiți. Își știu copiii cuminți în camera lor, unde pare că nimic rău nu li se poate întîmpla, dar dincolo de ecran copiii acestor două generații au parte de cyberbullying, de „provocări” care le pun viața în pericol și de mesaje toxice care le afectează relația cu sine și cu cei cu care intră în contact. E adevărat că mesaje toxice primim cu toții pe Internet prin intermediul dezinformării coordonate de școliții la Moscova și date mai departe de mii de idioți utili. Nimeni cu acces la Internet nu este scutit de aceste mesaje în fața cărora stau scut numai gîndirea critică și valorile democratice.
Generațiile Z și Alpha sînt cu precădere susceptibile la mesajele nocive din manosferă, un curent misogin care promovează un tip toxic de masculinitate. Prinde foarte bine la tinerii în formare, care își caută identitatea și afirmarea în condițiile în care suportă foarte greu respingerile sau nici nu au curaj să-și încerce norocul cu fetele. Miniseria Adolescence surprinde dureros de clar această vulnerabilitate și atrage atenția asupra metalimbajului creat de noile generații. În comunicarea tinerilor pe Internet, nimic nu este ceea ce pare. Odată cu ei, limbajul suferă o schimbare radicală.
De exemplu, banalul „like”, degetul mare ridicat, este pentru cei mai în vîrstă un mesaj de acceptare și susținere, dar Gen Z au fost primii care s-au declarat ofensați de acest emoji, respectiv gest, deoarece ei îl folosesc în mod sarcastic, batjocoritor, și l-au etichetat ca „pasiv-agresiv”.
Inimile colorate pe care cei mari le pun la întîmplare au semnificații foarte specifice pentru tineri. Mesajul inimii roșii e simplu, iubire, dar apoi lucrurile se complică. Inima mov înseamnă dorință sexuală, inima galbenă, prietenoasă, își încearcă norocul cu un „Sînt interesat, tu ești?”, inima roz înseamnă „Sînt interesat, dar nu de sex”, inima portocalie este un mesaj condescendent de consolare gen „Vei fi bine” transmis unei persoane de care nu ești interesat, inima verde reînnoiește iubirea, cea maro este folosită mai mult de populația de culoare, iar inima neagră simbolizează moartea, cea albă puritate, cea albastră noblețe și încredere, iar cea gri, neutralitate sau chiar apatie.
Emoji-urile nu sînt deloc atît de inocente pe cît par. Așa cum o imagine face cît o mie de cuvinte, tinerii schimbă „cuvinte” grele cu conținut violent și sexual prin desene aparent simple. Ele trec nedetectate de adulți pentru că utilizează simboluri aparent inofensive (emojis) cu interpretări numai de ei știute, încărcate de agresivitate disproporționată față de vîrsta lor.
Printre cele mai periculoase emoji-uri este pastila roșie. Provine din manosferă și din mișcarea incel (Celibatar Involuntar) și îi provoacă pe cei care o primesc să vadă „adevărul” despre femei și bărbați, să „se trezească la realitate”, să adere la o viziune misogină, care îndeamnă la acțiune violentă împotriva femeilor. Dinamita este o pastilă roșie explozivă, etichetarea clară și fără echivoc a cuiva pe Internet că este „incel”, un frustrat sexual fără experiență care are nevoie urgentă să „se trezească”. Suta roșie subliniată este tot un mesaj toxic din manosferă, care exprimă pe scurt teoria conform căreia 80% din femei sînt atrase de 20% din bărbați și că, pentru a fi unul din acei 20%, trebuie să aderi la principiile toxice promovate de acest curent oribil, care nici nu funcționează, de altfel. Boaba de fasole face parte tot din aceeași gașcă „incel” și însoțește adesea memele misogine.
Coroana în mesaje și postări nu este simbolul regalității, ci al proxenetismului, în vreme ce pantofii cu toc sînt folosiți pentru a indica faptul că cineva practică prostituția. Două like-uri sugerează apartenența la o bandă criminală, iar sacii cu bani, venituri ilegale. Cuțitele, pistoalele, săbiile sînt amenințări violente, iar șobolanul este menit să intimideze martorii.
Fructele și legumele sînt și ele încărcate de semnificații, din fericire mai degrabă jucăușe. Vînăta și banana sînt atribute sexuale masculine, iar piersica și căpșuna, feminine. Picăturile de apă și limba se utilizează în sexting, adică în schimbul de mesaje cu conținut sexual.
Limbajul are reguli universale, dar și numeroase excepții generaționale. Regula, ca mijloc de organizare psihică și socială, oferă un cadru stabil și confortabil, în vreme ce excepțiile pot fi esențiale pentru adaptare, expresivitate, inovație și schimbare. Comportamentul uman este modelat de reguli și obiceiuri, dar și de situații ocazionale imprevizibile, culturale și subculturale în care se justifică unele excepții și adaptări flexibile.
În ceea ce privește comunicarea prin emoji-uri, nu există vreunul care să fie perceput identic de generațiile născute înainte și, respectiv, după anul 2000.
Tinerii de azi au schimbat fundamental regulile comunicării creîndu-și propriul cod la nivel global prin folosirea elementelor grafice existente cu sens diferit, în paralel cu cel convențional, dar fără a se confunda cu acesta. Metalimbajul lor este inovator și totodată extrem de toxic, fiind în prezent nereglementat, practic un Vest Sălbatic. Copiii noștri au nevoie să fie înțeleși și protejați, dar nu prin interdicții absurde, ci prin informare corectă, comunicare deschisă acasă, susținere și legi mai bune împotriva violenței fizice, emoționale și sexuale care să includă și spațiul virtual.
E ușor să spunem că tinerii din ziua de azi sînt în lumea lor, că nu ascultă de nimeni și își inventează propriile reguli, dar așa a fost dintotdeauna. „Timpurile sînt rele. Copiii nu mai ascultă de părinți și toți vor să scrie cărți”, s-a plîns un preot egiptean în jurul anului 4000 î.Chr., parafrazat apoi de Cicero în secolul I î.Chr. Năduful din cuvintele lui răzbate peste milenii. Tinerii vor zgudui mereu din temelii lumea celor de dinaintea lor. Nu sînt nerecunoscători, pur și simplu trăiesc alte timpuri și au nevoie de ajutorul nostru pentru a-și crea o lume potrivită pentru ei, păstrînd pe cît posibil valorile umaniste și o atitudine deschisă, orientată spre dezvoltare.
Ana-Aurelia Huțanu este psiholog și doctor în psihologie.
Credit foto: Wikimedia Commons
