Am parcurs postarea publicată de dumneavoastră recent pe contul personal al unei rețele de socializare, în care detaliați instrumentul „Euro Digital”, anticipînd că va fi „un eșec”. Considerați ca va fi eșecul Uniunii Europene și al Băncii Centrale Europene în general sau al României în particular? Ne puteți explica ce reprezintă acest instrument financiar?
Euro Digital este ceea ce se numește un „CBDC”, adică o monedă digitală a unei bănci centrale. Băncile centrale emit deja monedă, cea fizică pe care o avem în buzunar, care e ~10% din masa monetară totală, și cea digitală care e restul de 90% deținută de bănci în conturile acestora la banca centrală. Noi mai departe putem fie deține moneda fizică, fie avea un cont la o bancă, care mai departe are și ea un cont la banca centrală. Peste asta, vine acest CBDC, care înseamnă practic să putem avea un cont direct la banca centrală.
Scopul acestuia este de a avea un mod de a transfera mai ușor euro de la o persoană la alta în sume mici, fără să mai treci prin bănci.
Va fi un eșec garantat pentru că, așa cum face banca centrală europeană, această monedă digitală va avea multiple dezavantaje fără mari avantaje. Oamenii vor putea deține numai 3.000 de euro în contul lor de CBDC. Nu vor putea transfera banii la o firmă mai mult de 24 de ore, ca să nu poată ocoli limitarea la 3.000 de euro. Și nu vor putea cîștiga dobîndă în ei.
S-a vrut a fi o potențială alternativă la Visa și Mastercard, care sînt sisteme de plată cu cardul. Dar nu este din simplu motiv că nu este un sistem de plată cu cardul european, așa cum a apărut în diverse țări (Bancomat în Italia sau CB în Franța).
Și au mai vrut să fie o alternativă la stablecoin-urile apărute pe dolar. Doar că acelea sînt private și pe blockchain-uri (adică baze de date descentralizate) și fără niciuna dintre limitările acestui euro digital. Pe cînd euro digital va fi 100% centralizat la banca centrală europeană.
Știm că în prezent, țara noastră participă la economia Uniunii Europene cu derogare de la adoptarea monedei unice Euro, care este preconizată a fi utilizată ca monedă națională începînd cu anul 2030. Din cîte cunoaștem în prezent, instrumentul Euro Digital este conceput pentru zona euro. Poate România să utilizeze euro în versiunea digitală devreme ce nu utilizează euro fizic?
Nu cred că România va adopta euro nici măcar în 2030. Statul român tocmai a depășit plafonul de 60% datorie publică în PIB, necesar ca să intrăm în zona euro. Ca să coborîm sub acest plafon, ar trebui să înregistrăm o creștere mare a PIB, peste îndatorare, sau măcar cîțiva ani de excedent. Niciuna nu este plauzibilă la cum merg lucrurile în România.
Românii vor putea folosi euro-ul digital așa cum pot folosi și euro, bitcoin sau stablecoin-uri pe dolar. Doar că, vor realiza aceasta cu limitări și mai severe decît locuitorii țărilor din zona euro. Asta ca să întărească garanția eșecului. Deci nu va avea sens pentru nimeni să dețină și să folosească Euro Digital.
În textul despre proiectul Euro Digital faceți referire la impactul „stable coins” asupra monedei Euro; băncile europene folosesc un termen pentru a defini influența criptomonedelor asupra sistemului financiar al UE – „dolarizare digitală”. Ne puteți explica de ce se teme Uniunea Europeană de criptomonede, dacă este într-adevăr vorba despre o reacție de panică economică anticipată în viitorul apropiat?
UE se teme că oamenii vor începe să prefere să folosească în tranzacții din ce în ce mai mult alte monede decît euro, cryptomonede sau dolar pe blockchain. Este ceea ce se întîmplă deja cu bitcoin și chiar cu aceste stablecoin-uri. Stablecoin-urile pe dolar nu sînt decît blockchain-uri care emit monedă centralizat în funcție de rezerva emitentului de dolari. Odată emise acestea se tranzacționează mai ușor și mai ieftin decît banii bancari. De aceea și apetitul pentru ele.
Banca centrală europeană poate influența oamenii doar atît timp cît folosesc euro. Dar dacă ei se dolarizează sau folosesc altceva, atunci nu mai au ce să le facă. Puterea esențială a unei bănci centrale e de a emite monedă. Dar atunci cînd emit monedă, de fapt devalorizează moneda aflată deja în circulație. E puterea de taxare prin inflație. Adică prin degradarea puterii de cumpărare. Și nu numai atît, dar e puterea de a manipula economia creînd cicluri de boom și bust prin emiterea de monedă. De aceea folosirea unei monede anume e obligatorie în aproape toate statele, tocmai pentru a conferi aceste puteri statelor. Stablecoin-urile pe dolar nu rezolvă problema asta. Și nici CBDC-urile. Acestea se rezolvă numai prin monede solide care nu pot fi tipărite de stat, cum ar fi aurul sau bitcoin.
Politica Europeană este în prezent influențată în mod decisiv de Raportul Draghi. Din păcate, în România concluziile acestui studiu nu au fost și nu sînt discutate îndeajuns de mult. Totuși, Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen se referă la acest raport în aproape toate discursurile publice în care anunță reformele planificate ale UE. În luna februarie, ea a precizat în speech-ul „One Europe, One Market” faptul că „Europa trebuie să progreseze mai repede” în lumina presiunii geopolitice aflate în creștere. Pentru prima dată, președinta von der Leyen a utilizat termenul „Europa cu două viteze”, idee care subliniază faptul că „integrarea” strategiilor de viitor ale Uniunii Europene, care izvorăsc direct din Raportul Draghi, nu mai poate să fie realizată de toate țările membre în același timp. În opinia dumneavoastră, România din care Europa face parte și de ce?
Sper că România va fi de partea celor care vor să facă debirocratizarea și standardizarea reglementărilor ca să fim cu adevărat într-o piață unică; „Sper” pentru că politicienii români de multe ori una zic și alta fac. De exemplu cu zona euro, dacă îi întrebați toți zic că vor. Dar în practică au tot crescut datoria publică, astfel încît de facto acum nu mai putem să intrăm.
Europa cu două viteze este soluția UE ca să evite problema veto-ului unor state. Pe scurt, UE zice așa: Dacă nu vrei să faci ceva, nu e nicio problemă, nu o faci. Dar nu ne poți împiedica pe noi, cei care vrem, să o facem. Cine vrea să se integreze o face, cine nu, nu. Ceea ce e foarte corect. Nu vă pot obliga să faceți ceva cu ce nu sînteți de acord. Dar nici dumneavoastră nu mă puteți împiedica să fac ceva ce vreau.
Revenind la Raportul Draghi, problema mare cu acesta este tocmai aceea că nu e mai deloc implementat. UE rămîne ultra-birocratică, cu tone de supra-reglementări și chiar reglementări naționale fragmentate. Este principalul motiv pentru care UE a rămas în urma SUA și a Chinei în competiția internațională. Mai avem cîteva companii de succes, dar mult mai puține și mai mici decît cele concurente.
Greșelile trecutului se văd deja azi și se vor vedea încă decenii de acum. Nu avem cum să schimbăm trecutul. Dar măcar viitorul să fie mai bun. Ori dacă UE rămîne îndrăgostită de supra-reglementare și state mari, adică de socialism, nu avem nicio șansă nici în viitor.
Dumneavoastră vă descrieți ca fiind un „libertarian”. În anul 2025 am participat la o conferință denumită „Free Cities” în care oameni de afaceri, antreprenori, nomazi digitali, economiști și dezvoltatori imobiliari din Europa, Orientul Mijlociu și Statele Unite ale Americii s-au întîlnit pentru a discuta despre suprataxarea acestora prin sistemele bancare ale guvernelor centralizate în care trăiesc în prezent, despre dezvoltarea unor proiecte imobiliare autoguvernate în state gazdă care ar recunoaște suveranitatea acestor orașe-stat „private” și nu în ultimul rînd, despre alternativa unei vieți în actualul sistem de guvernămînt care în opinia lor, nu (mai) este centrat în jurul oamenilor productivi. Acești oameni se defineau ca fiind „libertarieni” și împărtășeau idei comune despre ceea ce înseamnă „libertatea individuală”. Dezaprobau intervenția statului în viețile lor și mi s-a părut că ar avea mai degrabă idei politice de dreapta. Interesant este faptul că am fost singurul cetățean român participant din sală. Ce înseamnă din punctul dumneavoastră de vedere a fi „libertarian”? Credeți că Libertarianismul este o ideologie aflată în creștere în România?
A fi „libertarian” înseamnă să iubești libertatea. Să vrei să fii liber și nu doar tu, ci toți semenii tăi. Să nu aibă cineva putere coercitivă asupra altuia. Înseamnă aceea societate diametral opusă comunismului pe care l-a avut România timp de 45 de ani. Înseamnă să iubești piața liberă și să vrei să o menții liberă.
Liberalismul este o ideologie care susține maximizarea libertății. Problema e că și termenul „libertate” trebuie la rîndul lui definit. Pentru un liberal clasic, adică un libertarian, libertatea înseamnă o stare în care proprietatea privată este respectată. Marx numește asta capitalism, dar nu e vorba despre capital cît este vorba de respect al proprietății private.
Termenul „libertarian” a început să fie folosit în SUA pentru că termenul „liberal” a fost preluat de socialiști. În Europa, sau în Franța cel puțin, termenul liberal și-a păstrat înțelesul inițial, motiv pentru care este atît de hulit.
Consecința respectului proprietății private este că în liberalism toate schimburile și tranzacțiile sînt voluntare, nu coercitive. Eu am voie să încerc să vă conving să faceți ceva sau să nu faceți ceva. Dar n-am voie să vă oblig, să vă forțez. Așa apare piața liberă, în care oamenii aleg ce să cumpere, să vîndă, să producă, să facă. Iar alegerile fiecăruia sînt validate sau nu de restul societății într-un mod total descentralizat și depersonalizat. Nu depindem de un politician sau de un funcționar. Dacă dumneavoastră produceți ceva, și eu vreau să cumpăr, nu ne interesează ce crede un terț despre ce facem.
Socialismul este diametral opus. În socialism statul face planificarea centralizată a economiei, evident printr-un organ planificator central. De acolo o serie lungă de probleme pe care le vedem și în România de azi.
În România acum avem socialism. Mai atenuat decît comunismul de dinainte de revoluție. Dar tot socialism. Taxele sînt foarte mari. Cheltuielile statului foarte mari. Încasările statului în PIB sînt mai mici din cauza taxelor mari. Statul preia o mare parte din producție și avuție după care o redistribuie către sine și o mai dă și în diverse scheme de afaceri pe banii statului și de subvenții pentru companii care fac lobby activ pentru asta. Sîntem pe locul 2 în UE la scheme de afaceri pe banii statului raportat la PIB. Șmecherii nu fac afaceri pe banii lor, ci pe banii statului. Deci tone de planificare centrală și de încălcare a proprietății private.
Dacă am avea liberalism în România, ar trebui eliminate toate aceste scheme și subvenții și reduse taxele, mai ales cele pe muncă. Și debirocratizare masivă, cu alte cuvinte nu digitalizată birocrația în mod excesiv, ci eliminată birocrația.
Credit foto: Wikimedia Commons
