● Årabrot, Rite of Dionysus, 2025.
● Kwoon, Unplugged from the Moon, 2025.
Densitatea și tipologia evenimentelor muzicale pot fi indicator macroeconomic, dar și de statut civilizațional și conștientizare culturală. Au fost vremuri în care n-aveam decît festivaluri ale berii; au urmat vremuri în care Iron Maiden cîntau în parcarea unui mall din Cluj, iar Nine Inch Nails la Tîrgu Mureș. Cele două extreme reflectă niveluri diferite de trai, dar și de disponibilitate culturală, o anumită înclinație pentru primenire cognitivă, priorități.
În provincie situația se contractă din nou, ori cel puțin se reconfigurează. Vîrful concertistic al anului a fost Loredana cu Aurel Tămaș în deschiderea TIFF; sau Tankcsapda la poalele Pietrei Secuiului, din ultimele fonduri lăsate cu limbă de moarte de agenții lui Viktor Orbán. Pentru restul anului mai sînt anunțate doar megafestivalurile de debușeu economic, în timp ce ARTmania aniversează 20 de ani cu o ediție de avarie, Smida Jazz e îngropat și umblă vorba că Rockstadt va avea vara aceasta ultima ediție. Cluburile clujene care cîndva găzduiau Swans au fost invadate de trapperi surescitați de venirea fraților Tate la Cluj – o fi vorba de Universitatea Hustler în căutarea unui centru universitar sau de ambiția Clujului de a avea propria Tate Gallery. Lîngă Pata Rît (Fîșia Gaza a noastră) tocmai s-a acordat avizul de urbanism pentru un Trump Tower, iar lîngă Brașov a apărut un festival country cu dansuri cu lasso-ul și „atmosferă autentică de Vest Sălbatic”.
În această anhedonie culturală, Dark Bombastic Evening de la Alba Iulia reușește să se apropie de vîrsta majoratului, păstrîndu-și profilul eclectic marcat prin prefixul post-(metal, folk și altele). Mă opresc asupra a două recomandări din program, nume notabile în underground-ul post-rock european.
Norvegienii Årabrot tocmai au lansat un omagiu Béla Tarr – László Krasznahorkai prin single-ul „Satantango” care le și surprinde esența estetică: duetul Kjetil Nernes – Karin Park sînt inspirați de perioada duet a celor de la Swans, cochetînd și cu intensitatea histrionică a lui Nick Cave în anii ’90, cîntînd povești inspirate de literatura întunecată-criptică a lui Poe ori Borges.
Cariera grupului, începută în noise-rock, a lăsat loc treptat acestui „southern gothic” ancorat literar, sugerat și prin vestimentație și prezentarea vizuală. După un sfert de veac de activitate, proiectul rămîne ocultat prin interstițiile priorităților pop-rock actuale, detașat de mize politice și identitare moderne, provenind din acea epocă de aur cînd muzicienii se ocupau cu explorarea artistică, nu cu reeducarea publicului. Da, trăim crize intense și accelerate, pentru că toată lumea mizează pe lovituri preemptive invocînd iminențe alarmante. Eroii culturali precum Tarr, Krasznahorkai, și spița muzicală din care se trag Årabrot funcționează însă pe alt palier cognitiv-emoțional, cel pe care îl stimulează întreg conceptul Dark Bombastic Evening.
Parizienii meteo-romantici Kwoon nu ne sînt chiar străini, anul trecut liderul Sandy Lavallart și-a marcat relansarea după 15 ani de absență cu o vizită de curtoazie în cadrul căreia a înregistrat la Alba Iulia și Salina Turda unele piese pentru recentul album acustic. Unii au apucat să-l zărească în astfel de miniconcerte – aperitive pentru vizita din acest an cu întreaga trupă, cu dotarea electronică-cinematică integrală. Cele două formate ale proiectului pot fi comparate pe cele două materiale lansate în 2025. Recomand albumul unplugged-minimalist – organizat în jurul chitarei acustice și al violoncelului, cu percuție în surdină și theremin – pentru că e mai cuprinzător, evidențiind evoluția ideilor peste pauza destul de lungă în care grupul a reușit chiar și în absență să acumuleze notorietate și reputație.
Årabrot și Kwoon vor concerta în cadrul festivalului Dark Bombastic Evening, 12-15 august, Cetatea Alba Iulia.
