● Moonspell, Far from God, 2026.
● Soen, Reliance, 2026.
Spre deosebire de ARTmania, Posada Rock 2026 a reușit să-și planifice aniversarea a 40 de ani încă din timpul ediției precedente cînd s-a anunțat mare parte a programului. S-au semnat angajamente din timp, inclusiv cu trupe care au mai participat și au fost dispuse să acorde prioritate acestui festival – poate marginal în peisajul european, dar cu o anume reputație în relațiile cu agenții internaționali. Poate fi și un reviriment pentru doamna primar Lasconi, ocazie să revină cu un zîmbet larg în atenția electoratului național care o regretă.
Mă opresc asupra celor două trupe din program care au dezvoltat un atașament aparte pentru România și în particular pentru Posada Rock, așadar prieteni loiali ai rockerului român – cunoscut la rîndul lui pentru loialitate, uneori pînă la dogmatism.
La Moonspell s-a mers în 2005 la Timișoara pe treptele trenurilor, asemeni minerilor la mineriade – unul din rarele concerte importante din provincie dinaintea aderării la UE. Și trupa a rămas surprinsă; nu tocmai faimoasă nici măcar acasă, în Portugalia, a trebuit să facă față unei săli de sport plină cu rockeri ahtiați în penuria culturală a vremii. Nu era ușor să împrumuți cele cîteva sute de euro de arătat grănicerilor ca garanție pentru călătoriile la concerte din afara granițelor (Budapesta era cu precădere supapa civilizatoare).
După 13 albume și o carieră întortocheată stilistic, pe parcursul căreia au pus umărul și la curentul „love metal” (o încercare temporară de a rivaliza cu HIM), Moonspell au reușit să construiască drumuri și poduri între mai multe generații euro-metal. S-au impus ușor în scena iberică slab reprezentată în rock, au exploatat specificul național cu unele materiale cîntate în portugheză, s-au ancorat mereu în referințe literare clasiciste și au avut parte de un proiect de branding care le-a conservat identitatea în ciuda variațiunilor stilistice.
Cu noul disc au revenit la rețeta cu care sînt cel mai adesea asociați – o esență de gotic dansant-fredonabil din epoca Bauhaus/Sisters of Mercy, un strat nu foarte agresiv de gotic metal din epoca de aur a genului, cu chitară ce lucrează în plan ambiental mai mult decît cu riffuri metal sacadate. Cîteva piese de „marketing” continuă să promoveze imagistica originală a trupei (vîrcolaci, magie, luceferi) și metafore străvezii ce trimit la filozofii preferați ai liceenilor nihiliști din anii ’90. Rezultatul e o zgîndărire de nostalgii după vremuri în care întunecimea era mai mult fantezie decît cotidian, dar și o conservare a nișei de metal romantic pe cale de dispariție, așteptînd să fie redescoperită de ocazionalele mișcări retro ale culturii populare.
Cealaltă trupă care nu mai are nevoie de ghid cînd se plimbă prin orașele noastre, suedezii Soen, a debutat ca un proiect desprins din Opeth încercînd să ofere un răspuns european la popularitatea unor Tool ori A Perfect Circle, un compromis de abordări scandinave și americane. După cîteva materiale-exercițiu au reușit să se infiltreze în scena prog-metal continentală oferind concerte memorabile care au prins și la noi, de aici și revenirea așteptată la Cîmpulung.
Totuși, noul album arată o distanțare de ambițiile prog, poate pentru un plus de viabilitate comercială în spațiul american. Noile piese sînt dominate de un hard rock bombastic axat pe voce, în care se amalgamează Scorpions, Katatonia, Alter Bridge și chiar ceva grunge – o sinteză a rock-ului propulsat de vibrații vocale și manevre emoționale pentru acces cît mai direct la „economia atenției”: captare, menținere, eliberare pe scurtă durată, restimulare de intensitate crescîndă; un marș intens melodic pe frontiera dintre prog-rock și dad-rock.
Moonspell și Soen vor concerta în cadrul Festivalului Posada Rock de la Cîmpulung Muscel (28-30 august). Mai multe detalii la www.posadarock.com.
