audio și n-am cuvinte

O săptămînă la München

E un album care funcționează luat ca un întreg, ca o săptămînă de cîntat împreună într-o încăpere din München.

Paul BREAZU Joi, 22 Octombrie 2026

● The Notwist, News from Planet Zombie, Morr Music, 2026.

Frații Markus și Micha Acher au fondat formația The Notwist în 1989, în Weilheim, un orășel bavarez care a dat lumii o constelație de muzicieni cu gusturi eclectice și o alergie salutară la consecvență. Au început cu heavy metal și hardcore, au trecut prin noise rock și post-hardcore, au descoperit electronica și au produs, în 2002, Neon Golden, opera care a definit pentru un deceniu întreg ce poate însemna ca gen muzical indietronica și ca mod de a pune împreună o chitară cam fragilă, un ritm glitchuit și o melancolie irepresibilă. Au tot plecat, au tot revenit, au experimentat la nesfîrșit în proiecte paralele, precum Hochzeitskapelle, Spirit Fest, Tied + Tickled Trio, și s-au întors mereu cu ceva ușor diferit față de ce lăsaseră. Nu vorbesc aici de schimbări radicale, ci de mutații subtile de la un album la altul. News from Planet Zombie, al optulea lor album de studio, lansat în martie anul acesta la casa Morr Music, continuă acest proiect de acumulare și deviere, și o face astăzi mai direct decît oricînd. Dacă Vertigo Days, discul din 2021, înregistrat în plină pandemie cu colaboratori din toată lumea și fișiere pasate online, era un album al izolării și al conexiunii la distanță, noul LP este exact opusul, fiind înregistrat în mare parte live, într-o săptămînă, cu toată trupa în aceeași încăpere a venue-ului Import Export din München. Markus Acher spunea cîndva în Bedroomdisco că, după ani de colaborare virtuală și de izolare forțată, revenirea la a cînta față în față, de a se surprinde reciproc, de a lăsa erorile să trăiască era mai importantă decît orice rafinament tehnic: „Cînd stai în fața cuiva și cînți, știi imediat de ce faci toate astea”. Iar noul album sună exact ca această frază. E sensibil, are o furie mocnită, vrea să fie mai turbulent decît ecosistemul în care se mișcă istoric formația și, în același timp, e mai fragil decît vrea să pară. „Teeth”, prima piesă, e un slowcore atmosferic în care fotografa Enid Valu – voce recurentă în universul extins al fraților Acher – cîntă un singur cuvînt, însuși titlul, în timp ce Markus Acher declară cu o candoare dezarmantă: „I won’t sing in vain like all the others, / I won’t get insane like all the others, / I will find my way out of these buildings, / I will find my way to you”. E un manifest al rezistenței formulat în cele mai simple cuvinte posibile. „X-Ray” sparge imediat această delicatețe cu niște țiuieli electronice, tobe care chiar sînt bușite, o chitară foarte new wave și o energie care trimite direct la primele albume ale trupei. Contrastul dintre cele două piese e programatic, devenind chiar semnătura acestui album: The Notwist nu stă niciodată prea mult în același loc. De la mijlocul LP-ului, lucrurile devin mai intime. „Snow” este imaginea simplă și perfectă a muzicii The Notwist, instrumentele de suflat ale fratelui Micha țesîndu-se în jurul vocii lui Markus cu o discreție care îți cere să asculți cu atenție. „Projectors” este proiecția imaginii tot mai complexe a invizibilității, a tot ceea ce nu poate fi văzut pe ecrane, gîndurile, visele, fricile care există doar în spatele pleoapelor. „Like This River”, piesa de final, face saltul cel mai surprinzător cu acel cor de „undead and vampires, zombies and reptiles, they grow underneath our feet. / Bad politics and leaders, they try to deceive us. / Idiots, they steal and succeed” aruncat deasupra unui univers casnic. Furia și tandrețea coexistă aici fără să se anuleze; asta e, în fond, ce știe The Notwist să facă mai bine. Cele două cover-uri, „Red Sun”, al lui Neil Young, transformat într-un marș pastoral futurist, și „How the Story Ends”, al trupei Lovers din Portland, discret, dar încărcat și el de un fel de furie domestică, adaugă albumului două voci exterioare care se absorb perfect în compoziția lui. News from Planet Zombie nu are un moment singular care să explodeze deasupra restului. E un album care funcționează luat ca un întreg, ca o săptămînă de cîntat împreună într-o încăpere din München, ca o dovadă a faptului că The Notwist au trecut de categorii și de etichete și respiră de mult un aer particular, doar al lor.