…cîte-o dronă. Acum a stat. Nu e, de fapt, de glumă și nici de parodiat. Dronele doborîte acum de armata română au fost zilele acestea subiect principal. Unul dintre jurnalișii pe care îi apreciez, Florin Negruțiu, a postat un comentariu care se încheie așa: „Rămîn la părerea că prima linie de apărare, și cea mai eficientă, împotriva oricărui atac este investiția în educație”. Nimic mai adevărat. Doar că:
…la noi, prima linie de apărare este tratată ca ultima rubrică dintr-un tabel contabil. Cînd statul caută bani, privirea îi cade inevitabil asupra școlii. Este cel mai mare sistem public, observa Arthur Suciu, deci orice tăiere făcută aici se vede imediat în cifre. Se vede bine în Excel, chiar dacă se vede rău, peste ani, în societate. Se mărește norma didactică, se reduc veniturile, se îngheață salariile, se comasează școli și clase, se subțiază bursele, se împuținează posturile. Profesorului i se cere să primească toate acestea ca pe o contribuție patriotică la salvarea economiei.
…la noi, sacrificiul este însă însoțit de umilință. Ca să poți lua de la o categorie profesională fără prea mari costuri electorale, trebuie mai întîi să convingi publicul că acea categorie nu-și merită banii. Profesorii devin leneșii cu vacanțe nesfîrșite, mediocrii care predau învechit, bugetarii întreținuți de oamenii harnici „de la privat”. Propaganda anti-profesori și anti-medici care nu trebuie inventată: folosește frustrări reale, experiențe nefericite și eșecuri ale sistemului, apoi le transformă într-o sentință colectivă.
…la noi, această operațiune se întreține cu analiști respectabili, inclusiv la televiziuni în care lucrează jurnaliști ce afirmă că educația este prima linie de apărare. Într-o emisiune ni se explică grav că propaganda rusească a cucerit minți vulnerabile; în următoarea, profesorii sînt tratați ca o cheltuială inutilă, care trebuie disciplinată prin foame, norme mai mari și dispreț public.
…la noi, educației i se cere mereu să-și dovedească „productivitatea” în termenii fabricii: ce produce concret, cîți bani aduce, ce bunuri livrează? Dar școala nu scoate obiecte pe poarta uzinei. Ea produce lent discernămînt, limbaj, memorie, capacitate de judecată, reflex democratic și rezistență la impostură. Tocmai fiindcă efectele ei nu intră imediat în PIB, este ușor să fie declarată neproductivă. Iar cînd efectele lipsei ei devin vizibile, nota de plată este enormă: absenteism civic, conspiraționism, radicalizare, neîncredere în instituții și vulnerabilitate la manipulare.
…la noi, școala de stat este supusă unui asalt simbolic permanent. Ni se repetă că performanța autentică se găsește numai în școala privată, ca și cum educația bună ar fi un serviciu premium, destinat celor care și-l permit. Există școli private excelente și școli de stat slabe, după cum există și realitatea inversă. Dar transformarea educației de calitate într-un privilegiu cumpărat înseamnă abandonarea majorității copiilor. O societate nu se apără cu cîteva insule bine păzite, ci prin ridicarea nivelului întregii populații.
Dronele militare pot fi detectate pe radar și doborîte cu rachete. „Dronele digitale”, cum le numește Florin Negruțiu, intră prin telefon, se așază în mintea oamenilor și schimbă sensurile cuvintelor: agresorul devine pacificator, trădarea devine patriotism, minciuna devine opinie. Violența devine justiție. Împotriva lor nu ajung avioanele F16. Este nevoie de profesori bine pregătiți, respectați, plătiți decent și care să mai aibă energia de a forma oameni, nu doar de a completa hîrtii.
Putem doborî trei drone în trei zile și să ne felicităm pentru schimbarea de atitudine. Dar, dacă în același timp slăbim școala, ne consolidăm acoperișul și dinamităm fundația. Prima linie de apărare nu poate fi declarată strategică în discurs și tratată contabilicește în buget. Iar educația nu devine prioritate prin majusculă, ci prin bani, încredere și respect. Dar la noi sînt codri verzi de brad.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
