Două fantome bîntuie mediile politice de la București: spectrul anticipatelor și o posibilă suspendare a președintelui în cazul în care Nicușor Dan cade de pe sîrma aia pe care încearcă atît de stînjenitor să rămînă.
Să le luăm pe rînd. Am mai scris în acest spațiu că există un argument pentru anticipate. În esență e vorba despre destrămarea accelerată a încrederii în politică și stat. Orice sondaj, pînă și cele „scăpate” interesat de partide prin redacții, arată clar această realitate înspăimîntătoare. Avem de-a face cu o Românie a elitelor politice – politicieni, clienți și ceva capete vorbitoare de la TV sau de pe rețele sociale în opoziție cu o masă de milioane de oameni exasperați, obosiți și frustrați. Trăim vremuri în care stagnarea e o veste bună, dar adevărul e că alunecăm implacabil spre o despărțire. O despărțire care zilele astea poate însemna o primenire politică și o apropiere de dorințele reale ale populației sau poate însemna mîine o ruptură bruscă și imprevizibilă. Avem de ales între a mesteca în mămăligă sau a aștepta placizi explozia alimentului.
Atunci cînd vedem argumentele anti-anticipate avem tendința să le dăm credit și să nu vedem aroganța din ele. Ele trebuie tratate mai ales ca un disperat efort de conservare a statu quo-ului generat prin miile de fire ale unei rețele care extrage voios beneficii fără să dea mai nimic înapoi. Electoratul e tratat ca o masă de indivizi fără capacitate de exercițiu.
Plec de la premisa că aproape nimănui din zona politică nu îi convine un test la mijlocul mandatului. Și mă gîndesc inclusiv la AUR – sperietoarea politică a acestor zile. În ciuda unei oarecare discipline strategice, AUR nu este un monolit. Au fost defecțiuni, există tensiuni vizibile în interiorul partidului și va fi o minune dacă rămîne întreg în următoarele luni. Anticipatele ar testa drobul ăsta de sare și foarte probabil vor arăta o creștere limitată.
Discutam zilele trecute cu unul dintre fruntașii liberali cu istorie lungă în partid. Cînd a venit vorba despre anticipate, omul mi-a explicat că doza de impredictibilitate a unui astfel de demers e uriașă și că se teme de consecințe. „Nu am mai avut niciodată așa ceva. Se poate întîmpla orice.” Avea dreptate, dar măcar s-ar întîmpla într-un cadru constituțional și legal și ne-ar permite să continuăm să funcționăm ca o democrație liberă, nu ca una ținută prizonieră în frici neclare, dar persistente. Reziliența presupune luptă. Amînarea detensionării sociale e doar acumulare de presiune. Nu știu cîți dintre conducătorii noștri pot estima efectele unui 10 august pe invers.
În privința discuțiilor despre mandatul președintelui, situația e similară. Se tot invocă suspendarea ca pe un fel de sperietoare și argument de negociere politică. Dacă este într-adevăr parte din discuții, atunci președintele nostru este prizonier. Dacă nu e, atunci vorbim doar de un exercițiu democratic de verificare a puterii, asemănător, dacă vreți, unei moțiuni de cenzură. Despre Traian Băsescu îmi place să spun că a avut patru mandate pentru că a supraviețuit la două tentative de demitere luptînd îndîrjit pentru punctele sale de vedere.
Poate e o lecție acolo pentru Nicușor Dan, care ar putea să își privească adversarii în ochi pentru prima oară și să îi provoace la un meci de verificare a credibilității. Asta l-ar ajuta poate să înțeleagă mai bine care îi e baza politică și să iasă din paradigma fondatoare a mandatului său – aceea în care a fost votat de o masă de oameni suficient de speriați încît să aleagă orice altceva decît pe adversarul său. Nicușor Dan, ca președinte al României, nu și-a cîștigat dreptul la un CNP. El este încă AntiSimionul și în baza acestui mandat guvernează. E cam puțin.
Indiferent de rezultatele negocierilor curente pentru instalarea unui guvern plin, știm deja că orice variantă va avea o viață scurtă și chinuită. Fie că vom fi guvernați de veverița care îi mănîncă zilnic măruntaiele lui Sorin Grindeanu, fie că vom avea un contabil acru ca Siegfried Mureșan sau vreo soluție stupid-tehnocrată aleasă de cine știe ce geniu îl mai consiliază zilele astea pe președinte, criza de legitimitate a politicienilor români va continua. Pînă nu va exista un reset, vom tot acumula tensiuni.
O să ne mirăm ipocriți cînd alimentul va decide să explodeze.
