Canicula instalată în România redeschide temele legate de energie: care este tariful pe care îl plătesc consumatorii, care sînt sursele de energie și în ce măsură exportul și importul de energie ajută consumatorul român.
A apăsa pe butonul telecomenzii de aer condiționat este cel mai banal gest pe care îl fac milioane de consumatori români. Numai că pentru ca aparatul de răcire să funcționeze este nevoie de un întreg sistem pe care consumatorul nu îl vede. Dar îl poate simți în cazul în care furnizarea de energie electrică se oprește pentru cîteva minute sau pentru cîteva ore.
Folosirea aparatelor de aer condiționat a crescut atît consumul de energie electrică, cît și tariful pe piața spot. O analiză a Asociației „Energia inteligentă” arată un tablou de bord al surselor de energie și al tarifelor de tranzacționare pe piață, pentru fiecare oră a zilei, pe data de 19 iunie a.c. Concluziile sînt însă valabile pentru marea majoritate a zilelor de vară. Astfel, în orele de prînz (orele 12-15) cu consum redus și în care funcționează intens producătorii de energie regenerabilă, tariful energiei electrice este extrem de mic, uneori chiar zero, iar producția este mai mare decît consumul. De aceea, o parte din energie este exportată, numai că tarifele sînt ca în România, adică reduse. Problema este că începînd cu ora 19, atunci cînd consumul crește, iar sursele regenerabile nu mai produc, pentru că soarele nu mai strălucește, tariful crește și el. În cazul zilei analizate, vîrful de tarif a fost atins la ora 22 și a depășit 1.300 de lei/MWh, fiind de 23 de ori mai mare decît cel de la momentul prînzului.
Sînt relevante aceste cifre, pentru că ne arată cîteva puncte slabe ale sistemului energetic românesc. În primul rînd, se produce mult și ieftin (din surse regenerabile) atunci cînd consumul este redus. În al doilea rînd, la orele de vîrf de seară, cînd este nevoie de energie, producția este scumpă și uneori insuficientă. În al treilea rînd, România nu are conexiuni energetice funcționale cu Europa de Vest. Piața energetică europeană despre care se vorbește foarte mult după anul 2022 este limitată de infrastructura insuficientă de interconectare, pentru că sistemul rețelelor de transport și distribuție nu este pus la punct. Vorbim despre piețe regionale și mai puțin despre o piață europeană cu adevărat funcțională.
În aceste condiții, sursele ieftine de import ale României rămîn limitate. Mai ales într-o perioadă complicată în care, așa cum s-a întîmplat în această vară, au fost zile în care nu au funcționat cele două reactoare nucleare de la Cernavodă și săptămîni în care centrala de la Brazi a OMV Petrom s-a aflat în revizie și a produs la jumătate din capacitate. De asemenea, și centrala nucleară de la Paks din Ungaria și-a redus producția pentru o perioadă din cauza încălzirii apei Dunării.
În încercarea de a găsi soluții pentru dezechilibrul pieței energetice (consum mic atunci cînd tarifele sînt scăzute și consum mare cînd tarifele cresc exponențial), un furnizor important de pe piața românească a făcut un experiment-pilot pentru 5.000 de clienți din cei peste trei milioane ai companiei. Astfel, furnizorul a oferit energie gratuită la prînz, cînd tradițional consumul este redus. Campania de marketing a testat, de fapt, disponibilitatea clienților de a-și muta o parte din consum din orele de vîrf, de seară, la mijlocul zilei. Răspunsul a fost încurajator, în sensul că a crescut consumul în orele cu energie gratuită cu aproximativ 30%. Este greu de spus dacă a fost o mutare din orele de vîrf, de seară, sau din alte intervale orare, către prînz, dar cert este că rezultatele s-au văzut.
Modelul energiei gratuite este util pentru toată lumea, adică și pentru consumator, și pentru compania furnizoare. Clientul poate beneficia de energie mai ieftină, în medie, prin mutarea unei părți a consumului la tarife mici sau gratuite, iar compania furnizoare poate cîștiga din arbitraj, ar cumpăra mai multă energie la preț mic și mai puțină la preț mare. Este un model interesant care însă nu va putea funcționa foarte repede la scară largă, pentru că aplicarea lui ar însemna, de exemplu, extinderea instalării pe scară largă a unor contoare inteligente care să măsoare consumul pe intervale orare și nu, comun, pe întreaga zi. Desigur, este posibil, dar presupune investiții inițiale din partea companiei furnizoare.
Indiferent de piața energetică, există o evoluție pozitivă, și anume creșterea puterii prosumatorilor. Chiar dacă uneori există senzația că prosumatorilor li se pun bețe în roate (dezechilibrele din sistemul energetic sînt puse pe seama lor), chiar dacă partea legislativă devine tot mai descurajatoare pentru cei care doresc să furnizeze în sistem energia suplimentară pe care o produc, numărul prosumatorilor crește și, odată cu el, crește și independența lor energetică, cel puțin în anumite perioade din an, față de energia preluată din sistem. Prosumatorii sînt buni. Chiar dacă producția lor va fi limitată la consumul propriu și chiar dacă programele de ajutor de stat vor condiționa instalarea panourilor fotovoltaice de achiziția de baterii de stocare, românii au prins gustul independenței energetice. Pînă cînd o va obține România (dacă se va întîmpla vreodată), gospodarii români se bucură să fie independenți energetic față de stat.
Soluțiile României sînt teoretic destul de simple. S-au spus de multe ori: creșterea capacității de producție de energie „în bandă”, creșterea stocării și creșterea nivelului de interconectare atît în țară, cît și la nivel european. Unele lucruri se întîmplă, dar viteza este redusă. De aceea, este greu de spus cînd și cum România și Uniunea Europeană vor avea energie mai multă și mai ieftină.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
