Parcă anticipînd ce va urma spre sfîrșitul acestui an, asociația „Rethink România” a publicat o analiză a apartenenței României la Uniunea Europeană (UE). La 1 ianuarie 2027 se vor împlini 20 de ani de cînd România a devenit membră a UE, iar studiul, care se bazează pe o serie de indicatori economici și de societate, realizează o comparație între statele foste socialiste, nou venite în UE, în valuri diferite, respectiv în anii 2004 și 2007.
Le place sau nu tuturor economiștilor, dar PIB pe cap de locuitor continuă să fie un indicator care oferă comparabilitate și care arată dinamica creșterii. Din acest punct de vedere, rezultatele României sînt de apreciat, pentru că ultimii 20 de ani au adus o dublare practic a PIB/capita (13.190 de euro față de 7.230 de euro). România a avut o creștere a PIB peste media regională în perioada dintre încheierea crizei economice din 2008-2009 și pînă la începutul pandemiei, dar în ultimii ani ritmul creșterii a încetinit vizibil. În ansamblu, România a reușit să se apropie la acest capitol de Ungaria, se află peste Bulgaria, dar este încă departe de media europeană și de liderul regional Cehia (cu un PIB pe cap de locuitor de 22.480 de euro).
De la un indicator macroeconomic, analiza trece la unul apropiat de populație, și anume consumul gospodăriilor. Este o realitate, confirmată și de cifre, că ritmul consumului a dictat și ritmul creșterii economice. Astfel, România a crescut mult în materie de consum ajungînd anul trecut la 86% din media UE și aflîndu-se imediat după Polonia și Cehia. Nivelul consumului individual a urcat rapid în perioada 2014-2019, atunci cînd România a avut creșteri de salarii și inflație redusă. Dar creșterea consumului a venit la pachet și cu deteriorarea altor indicatori precum deficitul balanței comerciale sau nivelul de autosuficiență redus al unor produse consumate pe piața internă.
Datoria publică a crescut de-a dreptul exploziv. România a plecat în anul 2007 de la cel mai scăzut nivel al statelor din regiune, 11% din PIB, și a ajuns în 20 de ani practic la 60% din PIB, foarte aproape de nivelul Poloniei și deocamdată sub media europeană, de 80% din PIB. Problema datoriei publice devine, însă, stringentă pentru România, pentru că deficitul bugetar mare obligă statul să se împrumute în continuare cu sume mari. De altfel, rapoartele experților arată că România va ajunge în următorii zece ani la media UE. Mai grav este că datoria publică tot mai mare nu a dus la rezolvarea unor teme sensibile pentru România, precum construcția de infrastructură rutieră, modernizarea infrastructurii de transport feroviare sau reducerea decalajelor de dezvoltare între regiuni.
O mică surpriză o oferă studiul Rethink în ceea ce privește productivitatea muncii. Multe dintre analizele europene arată că România se află încă la un nivel scăzut față de media UE, dar analiza Rethink arată o creștere spectaculoasă a productivității. Dacă în anul 2006, nivelul era de 75% față de cel înregistrat în anul 2015 (anul de referință), în 2025 România a ajuns la 138% față de anul 2015. Așadar, este o creștere susținută a productivității și putem înțelege că efortul vine de la companiile private care și-au ajustat de fiecare dată cînd a fost cazul nivelul producției și numărul de salariați. Șocurile (criza economică din anul 2008 și criza sanitară din 2020) sînt vizibile și în ceea ce privește productivitatea, doar că revenirile au fost destul de rapide și arată adaptarea sectorului privat, în special, la situația economică.
În materie de deficit comercial, Bulgaria și România se află în aceeași „barcă”. Adică au avut 20 de ani de deficite comerciale în ceea ce privește bunurile excluzînd serviciile. Celelalte state din regiune au avut performanțe mai bune, Cehia excelînd prin cei 20 de ani în care a înregistrat excedente comerciale.
Analiza remarcă ritmul creșterii exporturilor românești însoțit, însă, de creșterea importurilor de bunuri intermediare. Acest lucru arată că exporturile românești au rămas dependente de importuri masive, ceea ce indică o economie dominată de o producție cu valoare adăugată redusă.
Indicatorii referitori la dezvoltarea societății au o serie de note de îngrijorare. De exemplu, România are cel mai mare număr de cetățeni care trăiesc în alt stat membru al UE (3,8 milioane de persoane, dacă se ia în calcul și Marea Britanie). În funcție de definire și de estimări, România are o pondere a diasporei cuprinsă între 16% și 20% din totalul populației, cea mai ridicată din UE. Ceea ce ne arată că beneficiul liberei circulații a persoanelor a fost rapid îmbrățișat de români.
În materie de evoluții demografice, toate cele șase state ex-comuniste au înregistrat o schimbare naturală negativă. Polonia are evoluția cea mai critică din regiune, rata natalității ajungînd la 1, cel mai mic nivel din UE.
România este pe ultimul loc în regiune și în UE în ceea ce privește ponderea tinerilor cu vîrste cuprinse între 30 și 34 de ani absolvenți de studii universitare, iar referitor la părăsirea timpurie a școlii, România are cea mai ridicată rată din UE. De asemenea, competențele de bază (măsurate prin testele PISA) sînt sub nivelul statelor din regiune. În materie de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, progresele sînt evidente, dar încă România și Bulgaria au cele mai mari rate din UE.
Așadar, comparațiile cu UE și cu statele din regiune arată unde se află România. La unele capitole, progresele sînt evidente și, în principiu, vizibile și în viața de zi cu zi. La alți indicatori, cifrele sînt îngrijorătoare, ceea ce arată că politicile și banii europeni trebuie completate cu o viziune națională și cu fonduri locale.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
