Conform opiniei îndeobște acceptate, politica secolului al XXI-lea este determinată de o reacție autocratică etno-naționalistă împotriva capitalismului global și a democrației liberale. Cu toate acestea, evoluțiile recente au arătat că revolta politică este mai nuanțată. Într-o eră a schimbărilor tehnologice și economice rapide, oamenii privesc invariabil spre trecut. Dar nostalgia îi poate inspira atît pe etno-naționaliști, cît și pe cei care încearcă să se opună autocrației.
Această perspectivă ne poate ajuta să înțelegem de ce Donald Trump a ajuns de două ori la putere în Statele Unite, pe baza promisiunii de a restabili „măreția națională”. În vreme ce mulți se confruntă cu paradoxul unui președinte antiglobalist care caută permanent „deal-uri” în întreaga lume, Europa Centrală și de Est ar putea oferi o nouă accepțiune a acestei chestiuni. Între 1989 și 1991, această regiune a generat cel mai important cutremur politic de la sfîrșitul secolului al XX-lea. Oamenii s-au mobilizat, mînați de o viziune despre liberalism și democrație cu accente de naționalism, pentru a respinge internaționalismul comunist din era sovietică.
Astăzi, regiunea constituie epicentrul unei noi afirmări a naționalismului împotriva autocrației, dar și împotriva ingerințelor străine. Cele mai frapante două semne ale acestei noi realinieri politice sînt înfrîngerea zdrobitoare suferită de Viktor Orbán în fața lui Péter Magyar la alegerile din aprilie din Ungaria și rezistența Albaniei față de planurile familiei Trump de a transforma insula Sazan într-o destinație turistică ostentativă.
Deși nu există o singură explicație pentru victoria lui Magyar, nu se poate ignora accentul pe care acesta l-a pus pe teme precum identitatea națională, corupția și ingerințele străine în politica maghiară. Trump, vicepreședintele SUA J.D. Vance, Tucker Carlson și alți populiști de dreapta americani au dorit în mod clar să folosească Ungaria pentru a internaționaliza mișcarea MAGA, iar amestecul președintelui rus Vladimir Putin în afacerile interne maghiare nu a fost un secret. În ajunul alegerilor, manifestanții maghiari au reînviat un slogan asociat cu revolta antisovietică din 1956: „Ruszkik haza!” („Ruși, plecați acasă!“).
În Albania, opinia publică se mobilizează împotriva planului Ivankăi Trump și al lui Jared Kushner de a construi un complex turistic de lux pe plaja Sazan care ar include și amenajarea de plaje în actuala rezervație naturală de coastă Pishë Poro-Narta. Speranța Ivankăi de a satisface cererile elitei globale ne amintește de propunerea absurdă și imorală a tatălui ei de a transforma coasta Fîșiei Gaza într-un complex turistic de lux. Albanezii au luat act de acest lucru și au lansat o campanie populistă pentru a-și păstra neatinse atît plajele, cît și valorile. Ei consideră proiectele de dezvoltare turistice destinate clasei miliardarilor ca fiind un blestem, nu o binecuvîntare. Noile proiecte de dezvoltare și investițiile ar trebui să promoveze bunăstarea albanezilor, mai degrabă decît să alimenteze o monoindustrie de exploatare.
Aceste revolte recente împotriva intruziunilor străine corupte ar putea indica un nou model de mobilizare politică. Ceea ce observăm nu este o expresie a aceluiași etno-naționalism agresiv propovăduit de mulți dintre susținătorii mișcării MAGA, ci ceva diferit.
Să luăm în considerare o altă paralelă istorică. În capitala Lituaniei, Vilnius, unde mulți se tem că ar putea fi următoarea țintă a Kremlinului, o expoziție care va avea loc luna viitoare va prezenta coroane funerare recent redescoperite din Marele Ducat al Lituaniei din secolul al XVI-lea, un stat care odinioară se întindea de la Marea Baltică pînă, adînc, în teritoriul Ucrainei moderne. Trei figuri remarcabile se află în centrul acestei expoziții: Alexandru Jagiellon, regele Poloniei și marele duce al Lituaniei; mama sa, Elisabeta de Austria, care a adus pe lume patru fii care au devenit regi; și Barbara Radziwill, a doua soție a lui Sigismund al II-lea Augustus, rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei. Toate cele trei coroane provin, așadar, din epoca de aur a unei dinastii care a unit o mare parte din Europa Centrală.
Descoperirile au o istorie fascinantă. Deși rămășițele membrilor familiei regale polono-lituaniene au fost găsite întîmplător în 1931, pe teritoriul statului lituanian, pe atunci independent, ele au fost ascunse la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și redescoperite abia în 2024. Acum, însemnele regalității reprezintă nu doar simboluri naționale, ci și amintiri ale unui trecut comun. Cînd erau purtate, coroanele reprezentau autoritatea legitimă deținută în ceea ce cercetătorii moderni numesc „monarhiile compuse” – rețelele complexe de căsătorii care uneau Castilia, Aragonul și Catalonia, sau Anglia, Țara Galilor și Scoția.
Pentru Magyar, coroana Sfîntului Ștefan din secolul al XI-lea este, de asemenea, un punct de referință central. După ce o fotografie în care acesta se ruga în fața coroanei expuse în Sala Cupolei a Parlamentului maghiar a devenit virală, el a folosit acel prilej pentru a insista ca toți noii membri ai Parlamentului să-și depună jurămîntul de învestire înaintea acestui vestigiu sacru.
Și coroana Sfîntului Ștefan este un simbol al monarhiei compozite și al rezilienței Ungariei în fața înfrîngerilor și a vitregiilor din trecut. Aceasta a fost purtată de ultimul rege Jagiellon al Ungariei, Ludovic al II-lea, atunci cînd a murit într-un șanț, în bătălia de la Mohács, în 1526. După ce însoțitorii săi au găsit coroana în noroiul pîrîului Csele, aceasta a continuat să fie purtată de aproape toți conducătorii din dinastia habsburgică pînă la sfîrșitul monarhiei (doar Iosif al II-lea, un susținător fervent al laicizării, a refuzat tradiția). Coroana a fost apoi scoasă ilegal din Ungaria la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial și păstrată la Fort Knox, în Kentucky, alături de rezervele de aur ale Americii, pînă cînd a fost returnată în 1978.
În toate aceste cazuri, state europene mai mici promovează ideea potrivit căreia autoritatea legitimă se poate deriva dintr-o istorie comună. Ele au găsit un instrument puternic cu care să contracareze un proiect etno-naționalist străin – unul condus, de fapt, de interese comerciale, politice și militare. În prezența coroanelor medievale autentice care încă mai au o semnificație politică într-o epocă a cinismului, ofertele stridente și lipsite de gust ale lui Trump își pierd din strălucire și seducție.
Harold James, profesor de Istorie și Afaceri internaționale la Universitatea Princeton, e autorul, printre altele, al cărții Seven Crashes: The Economic Crises That Shaped Globalization (Yale University Press, 2023).
Copyright: Project Syndicate, 2026
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU
Credit foto Coroana Sf. Ștefan: Wikimedia Commons
