La două zile după ce Statele Unite au lansat atacuri militare asupra Venezuelei, care au ucis 100 de persoane și au dus la capturarea președintelui Nicolás Maduro și a soției sale, Cilia Flores, adjunctul șefului de cabinet al Casei Albe, Stephen Miller, a fost întrebat dacă SUA guvernează Venezuela. Răspunsul lui Miller a surprins perfect filozofia de guvernare a lui Trump.
„Putem vorbi oricît despre subtilități internaționale și despre alte lucruri, dar trăim într-o lume... guvernată de putere, de forță, de autoritate”, i-a spus acesta lui Jake Tapper de la CNN. „Acestea sînt legile de fier ale lumii de la începutul timpurilor... Prin definiție, noi sîntem la conducere pentru că avem trupele Statelor Unite staționate în afara țării.”
Trei zile mai tîrziu, Trump a acordat un interviu unui grup de jurnaliști de la New York Times, și a fost întrebat: „Sesizați pe scena mondială vreo formă de control asupra puterii dvs.? Există ceva care v-ar putea opri să faceți ceea ce v-ați dori?”. Iar Trump a răspuns: „Da, există un lucru. Propria mea moralitate. Propria mea minte. Sînt singurele lucruri care mă pot opri, și asta e foarte bine”.
„Nu legea internațională?”, a continuat un alt jurnalist. Trump a răspuns: „Nu am nevoie de legea internațională. Nu vreau să fac rău oamenilor”.
Cînd a fost întrebat direct dacă e de părere că administrația sa trebuie să respecte dreptul internațional pe scena mondială, Trump a răspuns că da, dar a adăugat: „Depinde de definiția pe care o dai dreptului internațional”. Jurnaliștii nu l-au întrebat pe Trump care este definiția sa a dreptului internațional.
Afirmația lui Trump potrivit căreia propria sa administrație trebuie să respecte dreptul internațional e greu de conciliat cu orice definiție plauzibilă a dreptului internațional – definit ca sistem de norme și principii care guvernează relațiile dintre statele suverane. Utilizarea forței pentru capturarea lui Maduro a constituit o încălcare clară a principiului fundamental al dreptului internațional consacrat în Carta ONU.
Mai elocventă e declarația anterioară a lui Trump, în care spune că singurul lucru care l-ar împiedica să facă ce dorește pe scena mondială e propria sa moralitate. Dar în ce constă această moralitate?
În primul său discurs inaugural, Trump a împărtășit întregii lumi ideea sa potrivit căreia „este dreptul tuturor națiunilor să pună propriile interese pe primul loc”. Ceea ce nu a fost o surpriză: sloganul său de campanie a fost „Make America Great Again”, iar atitudinea sa „drill, baby, drill” („forează, dragă, forează“) față de combustibilii fosili pune în mod evident interesul Americii pentru energie ieftină deasupra bunăstării oamenilor care vor fi puși în pericol de schimbările climatice. Prin urmare, moralitatea lui Trump pare a fi urmărirea interesului propriu al țării sale.
Dar această moralitate e vulnerabilă în fața următoarei obiecții: dacă toată lumea ar face la fel, acționînd în interes propriu, ne-ar merge tuturor mai rău. Vă amintiți de „tragedia bunurilor comune” (tragedy of the commons)? Schimbările climatice sînt o astfel de tragedie – la scară globală. Cu toate acestea, Trump a retras recent SUA din tratatul fundamental, semnat de președintele George H.W. Bush în 1992, care stă la baza cooperării internaționale pentru reducerea emisiilor de gaze care duc la încălzirea planetei noastre.
Dar ar trebui să ne întrebăm dacă ceea ce îl ghidează pe Trump este într-adevăr o formă de moralitate. Viziunea lui Miller asupra lumii nu e ceva nou. În interviul acordat CNN, Miller a repetat cuvintele pe care istoricul grec Tucidide le-a atribuit atenienilor, atunci cînd armata lor copleșitoare a ajuns pe mica insulă Melos: „Cei puternici fac ce pot, iar cei slabi suferă ce trebuie... și despre oameni știm că, din legea propriei firi, acolo unde pot domni o vor face. Această lege nu a fost făcută de noi și nu sîntem noi primii care acționăm în acest fel: noi doar am moștenit-o și ea va rămîne moștenire peste timpuri”.
Chiar dacă această viziune e descrisă adesea ca „legea celui mai puternic”, atenienii nu căutau să justifice cucerirea Melosului, ci să-i convingă pe melieni să recunoască ceea ce Miller numește „legile de fier ale lumii de la începutul timpurilor” și să se predea. Există motive întemeiate pentru a contesta acuratețea descrierii sumbre a naturii umane făcută de atenieni, dar chiar dacă ea ar fi adevărată, nu ar rezulta că este corect ca cei puternici să-i facă pe cei slabi să sufere.
Ceea ce șochează la faptul că Miller invocă ceea ce el presupune că ar fi o lege de fier a istoriei e că asta exclude orice speranță de progres moral. Și totuși, dovezile progresului moral sînt pretutindeni în jurul nostru. Spre deosebire de atenieni, care puteau vedea în sclavie doar un alt exemplu al celor puternici care fac ceea ce pot, noi nu avem sclavi și acordăm un statut juridic egal bărbaților și femeilor. Interzicem tortura și avem legi împotriva cruzimii față de animale.
Desigur, în multe cazuri, acest progres e departe de a fi complet. Dar ar nega oare Miller și Trump că acesta e într-adevăr un progres? În caz că nu, posibilitatea unui progres suplimentar e un motiv pentru a încerca să-l realizăm, nu pentru a renunța la cîștigurile pe care deja le-am obținut.
Același lucru este valabil și pentru relațiile internaționale. Unul dintre predecesorii lui Trump, Woodrow Wilson, a fost cel care, spre sfîrșitul Primului Război Mondial, a cerut înființarea unei Ligi a Națiunilor pentru a preveni asemenea catastrofe în viitor. Chiar dacă Liga nu a reușit să prevină al Doilea Război Mondial, succesoarea sa, Organizația Națiunilor Unite, a contribuit probabil – ajutată și de disuasiunea nucleară – la prevenirea unui război fierbinte între marile puteri în ultimii 80 de ani.
Iar aceasta nu e o realizare care poate fi ignorată cu ușurință. Va accepta restul lumii revenirea lui Trump la dominația neîngrădită a marilor puteri sau va trage la răspundere chiar și cele mai puternice state? – cursul pe care îl vor lua relațiile internaționale în deceniile următoare depinde de răspunsul la această întrebare.
Peter Singer este profesor de Etică medicală la Centrul de etică biomedicală de la Universitatea Națională din Singapore și profesor emerit de Bioetică la Universitatea Princeton. E autorul cărții The Life You Can Save și fondatorul organizației non-profit cu același nume.
Copyright: Project Syndicate, 2026
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU
Credit foto: Wikimedia Commons
