Liviu Avram demontează metodic, într-un articol pe G4Media, tentativele președintelui Autorității Electorale Permanente de descurajare a discuției despre alegerile anticipate. Fost membru de frunte al PSD, dl Adrian Țuțuianu comite tot felul de tumbe logice pentru a convinge publicul că scenariul anticipatelor este aproape exclus. Ceea ce nu realizează demnitarul în cauză e că nespecificul său ajută la conturarea unei concluzii pe cît de banale, pe atît de simplă și contradictorie cu linia oficială a fostului său partid: PSD se teme de anticipate. Se teme ca dracu’ de tămîie și ca Ilie Bolojan de simțul umorului.
La nivel official, PSD are alt discurs. Zice așa Sorin Grindeanu, citat de Digi24: „E un scenariu pe care nu poți să îl excluzi niciodată. E pe masă. Nu se poate întîmpla de pe o săptămînă pe alta. Dacă s-ar intra în acest scenariu, ar fi alegeri undeva toamna tîrziu în acest an. Ar arunca într-un soi de instabilitate continuă scena politică și economică. Dar și acesta e un scenariu. N-avem nici un fel de problemă să intrăm și în acest scenariu”.
Sigur, în teorie, PSD nu ar avea nici o problemă să intre și într-un scenariu în care se implică în războiul civil din Sudan. Dar asta nu înseamnă că o va face vreodată.
Ceea ce ar trebui să fie o discuție tehnică orientată spre oferirea unei soluții de ieșire din impasul politic (alegerile anticipate) se transformă în încă un front al bătăliei surd-stupidă pentru o guvernare pe care o vor toți, dar nimeni nu știe cum să o obțină. Sub patronajul placid al președintelui Nicușor Dan, PSD scoate una cîte una toate armele care îi mai rămîn la dispoziție pentru a obține puterea pe care de bunăvoie a abandonat-o acum două luni. Intervenția publică a lui Adrian Țuțuianu e una dintre petardele aruncate pe stadion. Mai sînt și altele – dansul cu AUR sau amenințarea inconștientă cu boicotarea legislativă a PNRR.
Și pentru că l-am amintit pe președinte, merită menționat poate că, deși nu cred în conspirația Grindeanu-Dan, găsesc în continuare stupefiantă apatia prezidențială la subiecte majore. Unul dintre ele este antemenționata amenințare privind PNRR-ul. Faptul că o ambiție personală (sau incompetență politică și strategică, numiți-o cum vreți) a lui Sorin Grindeanu ar putea să ducă la pierderea a miliarde de euro ar trebui să fie o linie roșie pe care președintele și consilierii săi ar trebui să o semnaleze brutal și ferm.
Am înțeles că, mediator pînă în vîrful pantofilor, președintele nu a vrut să intervină cînd PSD se pregătea să dărîme Guvernul. Am înțeles și cînd, mediator activ, a propus o soluție fantezistă, apoi una imorală de premier. Dar dincolo de deținătorii vremelnici ai cîte unei funcții, România are încă vreo cîteva priorități care transcend disputele politice. PNRR e una dintre ele. Absența unei reacții imediate nu indică doar un stupefiant imobilism, ci de-a dreptul miserupism.
Sigur că susținătorii președintelui ar putea să îmi replice explicînd savant că șeful statului nu reacționează la orice declarație politică. Eu aș zice totuși că, atunci cînd președintele celui mai mare partid al țării, un fost premier care deține și funcția de președinte al Camerei Deputaților face astfel de amenințări, merită o replică. Miliardele alea cu care joacă poker zilele astea dl Grindeanu justifică o ieșire din serenitate.
PSD se teme, dar își ascunde frica sub gesturi tot mai provocatoare și mai iresponsabile. Asemeni unui cartofor care pierde constant pe propria mînă, dar ridică constant miza rugîndu-se la Dumnezeul păcănelelor și la zeii statisticii, Sorin Grindeanu devine tot mai amenințător, sperînd că, mai devreme sau mai tîrziu, PNL, USR și AUR vor ceda. De frică, de oboseală, de lehamite. Nu mi-e clar dacă PSD realizează că, procedînd astfel, nu prea le lasă adversarilor săi o cale decentă de compromis. Pentru că, cedînd în fața bullying-ului PSD acum, oricare dintre cele trei partide va trebui să răspundă în fața electoratului atît pentru propria lașitate și propriul opportunism, dar și pentru toate deciziile pe care, odată întors la guvernare, PSD le va lua ignorînd minionii care l-au ajutat să ajungă acolo.
