Deteriorarea nivelului jurnalismului de actualitate nu mai este, de mult timp, o noutate, mai ales în România, din păcate. Știm, vedem cu toții cum goana după audiență (cu precădere, în presa televizuală) i-a determinat pe foștii cîini de pază ai democrației să-și vîndă sufletele cui a dat mai mult sau să transforme, fără scrupule, tradiționala obiectivitate a „știrii momentului” într-un spectacol ieftin, grotesc, menit doar să șocheze pentru o secundă. „Secundă” prezumtiv liniștitoare în mintea „mogulilor”, sugerînd disponibilitatea unui rating „fulminant”. Fenomenul nu a iertat pe nimeni, atît în presa scrisă, cît și în cea audiovizuală. Sursele de informare pe care cetățeanul le are în față (și, ironic, ele sînt astăzi excesiv de numeroase) nu-l „informează”, în fapt, deloc, ci îi sucesc mințile (dacă bietul om nu are autocontrolul funcțional, pentru a se smulge la vreme din nebuloasa lor), derulîndu-i înaintea ochilor imagini burlești, bazate pe imaginația bolnavă a unor „editori” și prea puțin pe realitatea imediată. Desigur, unii practică viciul cu aer damnat, fără să le mai pese de ce se spune despre ei, alții mai diluat, cu aerul respectabilității, în viziunea lor, încă nealterat. Aceștia din urmă se străduiesc să ofere, să zicem, „știrea” corectă, dar o îmbracă într-un limbaj exagerat, hipnotizant pentru ochiul cititorului/privitorului. Își ascund, cum ar veni, ghearele de pradă în mănuși de catifea. De pildă, în discursul lor, informația simplă că, pe parcursul zilelor următoare, Europa se va confrunta cu un val de căldură ce va aduce temperaturi de peste 35 de grade pretutindeni ajunge să sune așa: „Specialiștii se declară șocați de canicula care urmează să măture de mîine, necruțător, continentul, de la nord la sud și de la est la vest, cu arșiță devastatoare și, potențial, fatală”. Tremurul mîinilor e garantat.
La „damnați”, circul mediatic e complet aiuritor. Cine a avut răbdare să petreacă un număr de minute pe astfel de canale de televiziune știe la ce mă refer. Nu pot să uit „revoluția” trupelor Wagner din Rusia, de acum cîțiva ani. Și ea, ca toate „revoluțiile” prezentului, transmisă, desigur, „în direct”. Sceleratul de Prigojin pornise, se pare, spre sceleratul de Putin. Ni se arătau (aceleași) imagini la infinit cu niște jeep-uri militare și două-trei tancuri amărîte, amintindu-ni-se, la fiecare minut, că Moscova „ar putea fi ocupată”. Orele treceau și nimic semnificativ nu se întîmpla, pînă cînd, pe unul dintre canalele „damnate”, a apărut subit „știrea” că „Moscova se află sub un asediu apocaliptic”. „Rămîneți cu noi!” era îndemnul obsesional al prezentatorilor. „Revenim imediat cu imagini tulburătoare, istorice, de la fața locului.” Apoi s-a dat lovitura de grație. Pe burtiere a apărut, cu litere de o șchioapă, informația: „Moscova a căzut după asaltul copleșitor al trupelor Wagner. Rămîneți cu noi! Transmitem în curînd imgini cu un puternic impact emoțional de la arestarea lui Putin”. De fier să ai rațiunea și tot te mai întorceai pe canalul cu pricina pentru a-l vedea pe satrapul de la Kremlin în lanțuri. La o asemenea „știre” nici experiența acumulată nu te mai ajuta. Din respectiva experiență știai deja (însă fără folos) că tot „jurnaliștii” în cauză strigaseră de atîtea ori în trecut: „Rămîneți cu noi! Vi-l prezentăm imediat pe cel care a furat toate pensiile românilor” („hoțul” era vreun ministru care îi asigura pe oameni că nu exista nici un risc financiar și că pensiile vor fi plătite la timp). Tot la ei mai văzusei odinioară ceva de genul: „Rămîneți cu noi! Imediat, strigătul sfîșîietor al unui celebru lăutar, de dincolo de mormînt, legat de averea lui”. Creierul „se lipea”, cleios, de sticla televizorului.
Ce să vezi? „Marele lăutar” era un manelist de provincie, Zgîtiță Franjurache, să spunem, pe numele său, „averea” se situa în jurul sumei de 40 de lei și 20 de bani, iar „strigătul” se referea la un testament ridicol în care „moștenitorul” de drept, un nepot de gradul întîi, trebuia înlocuit cu altul, un nepot de gradul al doilea... Dincolo de contextul hilar, situația a devenit, să admitem, gravă. Pilonul civic al democrației, presa, se prăbușește sub ochii noștri. De ce? Banii numai așa se mai pot obține? Nu cred. Mulți oameni se plîng că nu mai reușesc să urmărească știri din cauza mistificărilor. Ca atare, logic ar fi să gîndim că acești (mulți) cetățeni ar reprezenta baza de audiență (masivă) a unei prese reformate în conformitate cu funcția ei tradițională de a informa corect și imparțial. Mă tem însă că o astfel de reformă este imposibilă azi. Nu mai ai cu cine să o realizezi. Reporterii nu sînt educați să fie reporteri în sensul clasic. Li s-a inoculat pornirea de a căuta doar sordidul și spectaculosul morbid. Fizionomiile, limbajul și gestica lor s-au adaptat exclusiv pentru acest mod de a face presă. Avem în jurnalismul actual, oricît de greu ar fi de acceptat, o generație pierdută.
Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.
