Urbe In Vorbe

Foarte puțini oameni se mută într-un oraș pentru că este o capodoperă urbanistică. Se mută pentru că pot construi o viață în el.

A vedea o carte ca pe o casă în care să locuiești mi se pare o idee care merită analizată mai îndeaproape.

Diego Rivera și Frida Kahlo au avut una dintre cele mai intense, complexe și mai autodistructive povești de dragoste ale secolului al XX-lea: infidelități, gelozii, politică, separări, reveniri, divorț și recăsătorie.

Localnicii nu au apreciat deloc noua estetică, unii sugerînd că tînărului absolvent i-ar fi trebuit retrasă diploma. Dar tocmai îndrăzneala vizuală a micuței reședințe îi atrage atenția și îl fascinează pe Diego Rivera.

Biblioteca nu doar însoțește viața celor care o construiesc, ci, odată cu acumularea volumelor, ajunge să o conțină, prin oglindire.

Capacitatea spațiului de a fi memorabil, de a genera atașament, de a oferi repere clare și diferențieri perceptibile devine fundamentală.

Declinul orașului Manaus nu a dus la dispariția acestuia, urbea nefiind niciodată complet abandonată.

Manaus trăia La Belle Époque amazônica, iar baronii cauciucului nu au ezitat să cheltuiască sume importante pentru a aduce la tropice arhitecți, pictori, sculptori și decoratori europeni capabili să le transforme visurile în realitate.

Peter Kägi devine proprietarul casei de pe țărmul mării, pe care o transformă într-o destinație clandestină pentru consumul de droguri și orgii.

Îi apropia pasiunea pentru modernitate și experiment. Deși Eileen era mai mare cu 15 ani, prietenia lor, la început intelectuală, s-a transformat în dragoste.

Doamna Pop era o ființă elevată, elegantă, eficientă, directă, francă și plină de tact care asigura managementul foarte complicat al diverselor echipe de proiectare, relația cu beneficiarul.

Atît iluzia competenței, cît și complexul de inferioritate afectează dezvoltarea gîndirii critice și capacitatea de justificare a deciziilor.

Conjurația imbecililor rămîne un reper al prozei americane moderne. Romanul propune o altă perspectivă asupra New Orleans-ului, mai puțin solemnă decît cea din textele lui Tennessee Williams, dar la fel de fidelă realității.

Alexandre Makarovitsch este un pictor ale cărui lucrări sînt expresia fără echivoc a unui proces atent, deliberat și profund intuitiv.

Pelerinul medieval și cel contemporan împărtășesc aceeași structură interioară. Caută sens, iertare, comuniune.

Colectiv a devenit personificarea neputinței administrative a unui stat care, după zece ani de schimbat fețe, costume și lozinci, nu pare să fi învățat nimic.

Popper vorbea cu mîndrie despre București și despre suveranii României, pe care îi evoca drept modele de modernizare.

Napoli este unul din acele orașe pe care ai vrea să-l descrii și nu știi cu ce să începi. Diversitatea lui nu este întrecută decît de efervescența vieții.

În Vladivostok clădirile se întîlnesc cu cititorii pe o scenă unde interpretarea sentimentelor umane declanșează un catharsis și o legătură inversă, de reciprocitate, între public și orașul de la capătul lumii.

De ce Vladivostok și nu orice altă urbe? Alegerea nu este atît de stranie pe cît pare. Portul rusesc este atît de îndepărtat și știm atît de puține lucruri despre el încît probabilitatea de a-l vizita vreodată este ireal de mică.

Niciodată sălbăticia nu a făcut casă bună cu orașul. De fapt, orașul reprezintă capacitatea omului de a „fura” spațiu sălbăticiei și de a crea un habitat propice pentru sine.

Am fost puțin nedumerit, deoarece nimeni nu mai scrie scrisori în ziua de azi și, în plus, toți cei trei expeditori erau niște străini, cu nume ciudate.

În unele fabrici de automobile, personalul doar verifică și certifică munca roboților, iar activitatea lui este filmată non-stop pentru a antrena un robot umanoid.

„Orășelul cunoașterii” era locul perfect unde puteai merge cu copiii, iar ei să descopere, jucîndu-se, legile fizicii.

În anii 1970 se spunea că într-un oraș sărac nu ar trebui să bei apa, iar în unul bogat nu ar trebui să respiri aerul.

Florile abundă și, indiferent de anotimp, covoarele policrome însoțesc trecătorii care se plimbă prin cartier.

Sustenabilitatea care nu se bazează pe o simplitate a vieții și pe combaterea consumerismului este doar o mutare a poluării dintr-o parte a lumii în alta.

Nu toate societățile tradiționale au fost perfect sustenabile, dar ritmul vieții și raportul dintre om și mediu erau mai echilibrate decît în prezent.

Conceptul de acasă ne însoțește oriunde pe fiecare dintre noi, transformîndu-se de fiecare dată cînd descoperim locuri și oameni.

Lutul modelat, dar nears este la fel de perisabil ca un om, însă, prin ardere la peste 600 de grade Celsius, el devine nepieritor.

Titlul complet, „Intelligens. Natural. Artificial. Colectiv”, conține cuvîntul latin „gens”.

Bucureștiul a avut doctorul său Moreau, chiar dacă, așa cum ne-ar învăța Radio Erevan, nu era doctor și nici nu îl chema Moreau.

Designul băncii lui Davioud vorbea despre concepția cu privire la sănătate și accesibilitate a baronului Haussmann, însărcinat cu remodelarea Parisului

Biblioteca oferă consultare directă

Cunoașterea unui domeniu nu poate să avanseze fără a descoperi, fără a testa limitele, fără a explora.

ArhiPera integrează trecutul și memoria comunităților în proiectele sale.

În jurul orei 9, circulația se calmează.

Orașul, văzut în carte ca totalizare a vieților oamenilor care se manifestă și prin obiectivarea unor idei abstracte despre spațiu,

Spun „paradoxal” pentru că subiectul este personajul și nu privitorul fotografiei.

Mișcarea modernă a încercat să obțină egalitatea socială prin intermediul industrializării și progresului.

În 1916, Ignat schițează primul proiect al reședinței familiei, care întruchipează idealul de frumusețe clasică al edificiilor antice.

Turistului venit să vadă o capitală europeană i-ar etala bulevardele și clădirile cu iz franțuzesc