Ce subiect să aleg oare? Cum să scriu ceva care să fie scurt, precis, la subiect, dacă se poate să fie și amuzant?
La fel de important: cum să aleg să scriu ceva ca să nu supăr pe nimeni? Dacă scriu despre alegerea de a mă căsători devreme nu știu pe cine mai supăr. Și sigur îmi va scrie cineva că despre asta s-a tot scris din antichitate – nu contează ce alegi, peste zece ani oricum vei regreta. E drept, nimeni nu a scris ce se întîmplă după alți zece ani, dacă nu cumva revii la alegerea inițială (speranța de viață era mai mică pe atunci). Dar mai bine nu. Cum să aleg un subiect care să nu mă facă să par patetic? Cum ar fi că am ales să mă întorc în țară de două ori, o dată după ce am terminat masterul (Doamne, cum au trecut 31 de ani deja...) și o dată după specializările postdoctorale (și de atunci a trecut mult...). Nu merge, am mai scris despre asta, atunci mi se părea că am făcut o alegere bună. Omul are dreptul să își schimbe părerile.
Ce-ar fi să scriu despre alegerile mele din perioada școlii? Alegerea liceului? MF3 față de „Mihai Viteazul“? Sînt fericit de alegerea făcută, dar nu știu pe cine interesează. Alegerea facultății? Asta a fost simplu. Am ales ce am vrut, nu ce s-ar fi așteptat ceilalți. Sper însă că astea sînt alegeri pe care le fac cei mai mulți oameni, nu cred că aș putea spune că am avut un drum mai special. Alegerea specializării? Recunosc, de mic am vrut să fiu geolog, iar de la această alegere nu m-am abătut, decît poate temporar. La început, însă, am vrut să plec pe calea paleontologiei, drum închis atunci cînd am terminat facultatea, din lipsă de locuri de muncă, și așa am ajuns în domeniul actual, cel al geologiei marine. Aș fi putut schimba asta? Da, dacă aș fi ales să nu rămîn în țară. Aș fi reușit mai bine? Nu se știe niciodată. Aș fi fost mai fericit? Nici asta nu știu. Aș fi cel mai fericit dacă la noi ar fi un pic de interes față de cercetare, nu doar pentru geologia marină. Dar, din nou, cui îi pasă?
Să scriu despre micile alegeri pe care le facem în fiecare zi? Știm cu toții că Legile lui Murphy sînt adevărate. Totdeauna coada pe care am ales-o a mers cel mai încet. De multe ori drumul cel mai scurt nu a fost cel mai rapid. Și nici mîncarea cea mai faimoasă nu a fost cea mai bună. De asemenea, tot ce se poate strica se strică.
Ce aleg cînd călătoresc? Iar alegeri facem în fiecare zi. La restaurant, de exemplu, indiferent ce aleg, aș vrea și altceva. Nu doar mîncare. Cîteodată mi se întîmplă să fiu lăudat pentru vinul ales. Poate că da, dar dacă or fi fost unele și mai bune în meniu? Hotelurile? În general, am ales bine, dar am avut și momente complet lipsite de inspirație. Încerc să le uit, darămite să și scriu despre ele. Despre locurile pe care le-am văzut, puține se datorează alegerilor mele. Cele mai multe au fost locuri în care m-a dus profesia. Am însă o listă lungă „de văzut”, sper ca alegerile mele să nu mă dezamăgească atunci cînd voi ajunge să le văd.
O fi neapărat nevoie să mă gîndesc la alegerile mele? Sau și despre acele momente cînd am ales să mă iau după alegerile altora? În general, aici a fost clar. Dacă a fost bine, perfect. Dar cînd a ieșit rău, mai rău m-am enervat, că am ales să mă iau după alții.
Sînt totuși domenii în care prefer alegerea altora. La haine, cel puțin. Dacă aș apărea îmbrăcat doar după alegerea mea, cred că aș cîștiga un premiu. Pentru prost-gust. Noroc că sînt persoane care aleg cîteodată pentru mine.
Alegerea mașinii? Aici, pînă la urmă, a fost decizia mea. La început i-am ascultat pe alții – de la prima alegere, fiecare mi-a zis „Da, dar dacă mai pui o mie-două de euro, poți lua altceva”. Și tot așa, dacă m-aș fi luat după alții aș fi ajuns deja la Ferrari.
Să scriu despre alegerile politice? Cu siguranță, nu. Sîntem între cele două tururi de scrutin, toată lumea scrie despre așa ceva. Iar cînd am învățat să fiu jurnalist, la BBC, mi-au zis să mă gîndesc ce ar zice toată lumea. Și să scriu din cu totul alt punct de vedere. Da, am învățat enorm cît am lucrat acolo. Le voi mulțumi mereu celor care m-au ales pe mine cînd am fost primit.
Sînt fericit de ceva? Indiferent cum au fost, alegerile mele m-au făcut să cunosc mulți oameni speciali. M-au făcut mai bun? Asta ar trebui să zică ceilalți, care au ales să rămînă aproape de mine.
Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie – GeoEcoMar și profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.
