Alegerea unui papă e unul din cele mai importante evenimente elective de pe glob. Tocmai am asistat la o asemenea situație. E o procedură complicată și care, de-a lungul istoriei, a fost deseori modificată și adaptată în funcție de cerințele vremurilor sau îmbunătățită ca urmare a unor experiențe mai puțin fericite.
Noul papă – Leon al XIV-lea – a fost ales destul de repede, în doar cea de-a doua zi a conclavului de la Vatican. Asta în condițiile în care alegerea cea mai lungă din istorie a durat aproape trei ani, din 1268 pînă în 1271, cînd a fost ales papa Grigorie al X-lea. Al doilea asemenea interregnum, ca durată, a fost de doi ani și patru luni, din 1415 pînă în 1417.
Au fost însă și conclavuri care au ales un nou papă chiar în ziua morții precedentului. Din 1274 s-a stabilit însă ca alegerea să înceapă după zece zile de la moartea unui papă. Apoi, termenul fost mărit la 15 zile, pentru a da posibilitatea cardinalilor să ajungă la Roma.
Cel mai lung pontificat – după cel de 34 de ani (sau 37 după alte calcule) al Sfîntului Petru – a fost al papei Pius al IX-lea (de 31 de ani), iar cel mai scurt al lui Urban al VII-lea, care a murit de malarie la numai 13 zile după ce a fost ales. Scurt a fost și pontificatul din 1978 al papei Ioan Paul I, care a murit la 33 de zile după alegere.
Povestea fumului care iese pe coșul Capelei Sixtine a apărut din cauza arderii în șemineul capelei a buletinelor de vot. Inițial nu a fost gîndită ca un semnal. Dar fumul indica încă de pe la începutul secolului al XIX-lea arderea buletinelor, ceea ce însemna că turul de scrutin nu s-a soldat cu o alegere. Pe atunci era doar un singur fel de fum. Abia la conclavul din 1914, pentru a se semnaliza că noul papă a fost ales, s-au folosit paie pentru a provoca un fum alb, deosebit de cel rezultat din arderea simplă a buletinelor, care era mai degrabă negru.
Lucrurile n-au fost însă prea simple nici după aceea. În 1939, la alegerea papei Pius al XXII-lea s-a produs confuzie pentru că după ce a început să iasă fum alb, acesta a devenit tot mai gri și în cele din urmă negru, spre deruta și îngrijorarea celor aflați în piața din fața bazilicii Sf. Petru. În cele din urmă, confuzia a fost risipită de Radio Vatican care a anunțat că a fost ales un nou papă.
La următoarea alegere, în dimineața zilei de 26 octombrie 1958, prima zi de reunire a conclavului cardinalilor, pe coșul Capelei Sixtine a ieșit fum alb. Ulterior, însă, el s-a înnegrit. Atunci, culoarea neargă a fost cea confirmată oficial, adică noul papă nu fusese încă ales. În mod curios, un lucru similar s-a petrecut în după-amiaza aceleiași zile, după un nou tur de scrutin al cardinalilor. Fum alb a ieșit pe coș timp îndelungat, făcîndu-i chiar pe comentatorii de la Radio Vatican să spună că nu e nici o îndoială că un nou papă fusese deja ales. Dar, după o jumătate de oră, și fumul acela a devenit negru. S-a spus atunci că afară era deja întuneric, iar fumul, fiind luminat de un reflector de jos, a părut să fie alb, deși era negru. Conclavul a mai durat încă două zile, pînă cînd a fost ales Papa Ioan al XXIII-lea. Povestea a dat însă naștere unor teorii ale conspirației.
Din 2005, odată cu buletinele de vot, în șemineul Capelei Sixtine se ard produse chimice, așa încît să nu mai apară confuzii între fumul alb și cel negru.
Credit foto: Wikimedia Commons
