Becali se pricepe la fotbal?

Meritul lui Becali? Iar e cu pisica lui Schrödinger. Și da, și nu. Echipa ajunsese la apogeu, avea stabilitate, jucătorii și staff-ul intraseră într-o inerție bună și se adaptaseră toanelor patronului.

E echivalent, la altă scară, cu a întreba dacă Trump se pricepe la politică. Răspunsul în cazul ambilor e ca pisica lui Schrödinger: și da, și nu. Acest gen de personaje se pricep la orice. Dacă îl bagi sub apă pe Trump le va explica peștilor cum trebuie să înoate. Dacă pe Becali îl sui într-un avion le va da indicații piloților despre cum trebuie să piloteze. La Smolensk, în 2010, președintele Poloniei, Lech Kaczynski, și-a pierdut viața pentru că a pus o presiune atît de mare pe piloți încît aceștia au încercat să aterizeze unde nu se putea. Din fericire, Becali se ocupă doar de fotbal și îl lasă pe Dumnezeu să ghideze avioanele. Fotbalul poate fi chiromanție. Cîteodată se potrivește, alteori nu. De aceea oricine poate da în bobi, iar rata de succes se îmbunătățește pe măsură ce acumulezi experință. Cu FCSB e ca atunci cînd încerci să parchezi o mașină într-un spațiu strîmt fără să ai carnet. Pînă la urmă ai să reușești și, dacă ai destui bani, poți plăti daunele tale și ale celorlalte mașini. Becali are. Are și bani, și timp. În cazul celor ca el, cel mai mare pericol e succesul în afaceri, care se bazează pe fler, curaj, rapiditate în decizii, adaptare din mers. Nu trebuie să ai diplome, practică asiduă, cercetări aprofundate. Trebuie să ai istețimea lui Messi pe teren. După care crezi că lumea îți aparține și că orice iese din mîna ta e aur. Și intri peste tot ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. Cîteodată reușești, ca prin minune, să nu spargi nimic și lumea e în extaz. Atunci virtuozitatea din afaceri se aplică la orice alt domeniu. E posibil. Eșecurile trecute, înghesuite morman într-o debara a conștiințelor, își țin triste de urît unul altuia. Așa a fost în ultimele două sezoane pentru FCSB. Meritul lui Becali? Iar e cu pisica lui Schrödinger. Și da, și nu. Echipa ajunsese la apogeu, avea stabilitate, jucătorii și staff-ul intraseră într-o inerție bună și se adaptaseră toanelor patronului. Ca și Trump care face pace după pace după modelul contractelor sale de business, fără să priceapă că aceste înțelegeri pe repede-înainte ar putea potența războaie și mai rele, la fel campioana României a crezut că merge și așa, făcînd ce a mai făcut. Și n-a mai mers. Becali, dintr-o dată, n-a mai priceput nimic. Pentru că fotbaliștii nu sînt nici terenuri, nici oi. Degeaba le dai să mănînce azi ca ieri, nu vor da tot timpul același lapte. O comunitate umană e o chestiune delicată. Azi pictează, mîine e o loază. Și ca să o pui pe roate nu mai funcționează heirupul. Aici intervin diplomele. Acele bucăți de hîrtie de care se rîde gros.

Share