Sîntem între două importante tururi de alegeri prezidențiale. Pentru noi, variantele sînt clare, nu e loc de discuții în privința asta și nici un fel de dilemă. Sperăm și că lucrurile vor ieși bine. Mass-media cotidiană se ocupă ceas de ceas cu informările pe tema asta, iar Internetul și rețelele de socializare vor fi probabil extrem de aglomerate cu problemele electorale.
Noi ne vom referi în Dosarul din această săptămînă la alegeri și la discernămînt în general, la cum facem alegeri în viață și în carieră, la mecanismele pe baza cărora oamenii optează pentru una sau alta, la responsabilitatea pe care o presupune orice selecție, la regretele sau satisfacțiile ulterioare unei decizii, dar și la cazul cu totul special al unui personaj literar care alege nimicul.
În Dosarul revistei e vorba despre alegeri bune și alegeri proaste și despre asumarea lor. Dacă vrem să ne fie bine și să alegem bine, ar trebui întîi să ne cunoaștem, să știm cine sîntem, explică o colaboratoare. Nimeni nu s-a preocupat în mod serios să afle și să ne releve adevărata identitate, valorile care ne reprezintă și lucrurile care nu ne plac în România. Dacă s-ar face asta, am putea avea și un așa-numit brand de țară și o imagine mai autentică de oferit „la export”.
De asemenea, sînt analizate motivele obișnuite, dar și unele mai puțin obișnuite ale uneia dintre cele mai importante decizii pe care le poate lua cineva în viață, aceea de a emigra. O altă problemă care ne preocupă e cum și cît de greu se formează discernămîntul unui om și de ce unii duc lipsă de așa ceva.
Dar, apropo de discernămînt, în primul rînd ar trebui să ne amintim că trăim într-o lume în care alegerile ne sînt date, că avem libertatea de a alege. Iar alegerea poate fi între bine și rău, între bine și mai puțin bine, între rău și mai puțin rău. Uneori, însă, nu e ușor să discerni varianta cea mai bună. Alteori, ce e bine pentru unul e rău pentru altul și problema se dovedește a fi destul de subiectivă. Dar dacă întotdeauna binele ar fi evident și același pentru toată lumea, alegerea ar înceta, de fapt, să mai fie alegere. Fără rău nu ar mai exista nici bine. N-am mai ști ce e una și ce e alta. Am avea de-a face cu o lume statică în care n-am mai fi nici liberi. Așadar, ar trebui să ne bucurăm că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, așa cum demonstra Leibniz, și într-un regim politic în care avem libertatea de a alege, adică într-o democrație, care, după cum spunea Churchill, ar fi cea mai rea formă de guvernămînt, cu excepția tuturor celorlalte experimentate de-a lungul timpului.
