Ideea unui Dosar despre maternitate mi-a încolțit în minte după o mărturisire a unei cunoștințe cu care am avut ocazia să stau de vorbă. Îmi spunea că, după ce a devenit mamă, a trecut printr-o perioadă de regret, de doliu chiar, după persoana care era înainte, după viața și vechile ei preocupări. Am fost destul de surprinsă să aud asta pentru că, în jurul meu, femei de vîrsta mea care acum au copii adolescenți îmi vorbeau în trecut numai despre dorința de a deveni mame, despre cum se gîndeau la asta încă din liceu, despre cum visează să aibă un copil chiar dacă tatăl lui ar alege să nu fie în preajmă. Un copil „al lor”, cu sau fără un partener.
Vremurile îmi place să cred că s-au mai schimbat și copilul nu rămîne unicul deziderat din viața unei femei (textele din Dosarul de față îmi confirmă presupunerea). Se vorbește însă prea puțin despre mamă, după naștere, și aproape exclusiv despre copil. Nu destul despre greutăți, frica de a nu greși, îndoială, copleșire și chiar depresie. Despre neputința de a face față noului rol. Despre nevoia de ajutor.
Colaboratoarele din acest Dosar exclusiv feminin mi-au dat mult de gîndit prin articolele lor. Scriu despre căutarea unei identități, în timp ce cea nouă, de mamă, pare a înghiți orice altă preocupare, despre teama de a nu te mai adapta la locul de muncă pe care-l aveai înainte, despre dorința de a nu periclita relația cu copilul punîndu-i în cîrcă sacrificiul și renunțarea la sine, despre raportarea pe care o au la ideea maternității țări și culturi diferite și cum unele consideră că momentul trebuie amînat pînă ai o carieră, despre recordul nedorit la mame minore pe care țara noastră îl are și importanța educației sexuale corecte, făcută la momentul potrivit, dar și despre felul în care maternitatea și mamele au devenit foarte tîrziu subiect central în literatura română.
Am înțeles că plîngerea vechiului sine este un proces normal. Că apariția copiilor poate fi un imbold pentru dezvoltarea carierei. Că o mamă este „adevărată” și dacă nu a născut ea copilul. Dar și că este greu pentru mame să fie izolate, neauzite, să nu primească ajutor, de orice fel ar fi acesta, chiar și un telefon de verificare. Și, cel mai important, că există mame care le fac pe toate: cresc și educă copii, merg la serviciu zilnic, se ocupă de casă și chiar de ele însele. Acest Dosar le este dedicat tuturor mamelor care încearcă.
