Există o tradiție întreagă a înțelepciunii omenești care ne spune că nu e bine să ne repezim să judecăm pe alții. Pentru creștini, s-ar zice că e chiar o poruncă: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați!”. Nu este chiar așa – cam toate citatele biblice care circulă intens și cu larg succes, mai ales printre cei care nu au citit Biblia, sînt cioturi, rupte din context și distorsionate în sens. Dar, da, așa este – în general, Mîntuitorul Hristos ne spune să nu-l judecăm pe aproapele rapid, pripit și mai ales definitiv. Și totuși, puține lucruri ne fac mai mare plăcere în viață decît să formulăm judecăți despre ce fac, ce sînt sau cum sînt ceilalți. S-ar zice că judecarea celuilalt e un nărav adînc înrădăcinat în natura omului. E drept, năravul e stîrnit și de pedagogiile emancipării, care s-au diversificat cu timpul: să judecăm cu mintea noastră, să avem gîndire critică, să avem spirit civic și atitudini despre orice, să fim indiferenți, să ne folosim inteligența morală, spune ce ai de spus etc. Sîntem atît de concentrați pe judecată, încît nu ne mai întrebăm cine judecă. Cine sînt eu, care judec? Ce legitimitate am eu să judec? Nu e vorba doar de pricepere, e vorba despre poziție sau cădere.
Cineva a spus odată că judecînd pe alții nu pe ei îi definești, te definești pe tine. Să judeci pe altul înseamnă, poate, să te oglindești în el. E foarte posibil că doar așa, judecînd pe alții, te pot cunoaște ceilalți și te poți cunoaște tu, pe tine însuți. Așa, poate, afli cine ești tu – judecînd –, poate că doar așa te arăți. Este întotdeauna clar pe cine judecăm, dar e la fel de clar, mereu, cine judecă?
La Arad, acolo unde conferințele noastre s-au născut și unde încrederea dintre noi și spectatorii conferințelor a născut o prietenie de o frumusețe aparte, am venit anul acesta cu această întrebare: „Cine ești tu să judeci?“. Am invitat un etician, un teolog, un judecător, un colecționar și un critic literar – toți, oameni pentru care judecata asupra altora este o profesie sau o pasiune. Perspectivele diferite asupra temei sînt, se știe, strategia cu care Dilema confruntă dilemele mari, adevărate, profunde, dilemele de a căror rezolvare depinde drumul pe care mergem în viață și modul în care vedem lumea. Așa credem noi că trebuie să abordăm temele majore ale lumii: ascultînd cît mai multe perspective, multe dintre ele nefiindu-ne familiare.
Multiplele perspective asupra celui care judecă au constituit substanța Conferințelor Dilema care au avut loc la Arad, în splendida sală „Ferdinand“ a Primăriei, în zilele de 28-30 mai a.c. Organizatorul principal a fost Primăria Municipiului Arad prin Centrul Municipal de Cultură, iar managementul întregului proiect a fost asigurat de Grupul de Management și Mediere Culturală. Sponsorilor acestei ediții, Ascent Group și Grup West, dealer pentru Opel, Peugeot, Citroën, Hyundai, le mulțumim! Prietenului Michael Bulzan, mai ales!
.jpg)
