Energia psihică este capacitatea mentală de a susține un efort cognitiv, emoțional și motivațional. Oboseala psihică sau epuizarea este ceea ce poate apărea în urma stresului prelungit sau în urma suprasolicitării, de multe ori din cauza preocupărilor excesive, a îngrijorărilor sau a stresului prelungit.
Temperamentul, spre deosebire de caracter, este determinat genetic și este acea latură a personalității care constituie atît baza energiei psihice, cît și modul în care aceasta este gestionată. Temperamentul este cel care dictează în general intensitatea, viteza, stabilitatea acestei energii pentru fiecare dintre noi.
Desigur, nu putem vorbi despre energie psihică ignorînd absența ei. Indiferent de ceea ce încearcă să promoveze apostolii gîndirii pozitive toxice, depresia nu este o alegere, o atitudine, o consecință a unei mentalități. Nu este nici, asemeni temperamentului, un dat genetic. Ea este o problemă de sănătate psihică ce are întotdeauna o cauzalitate multifactorială și de multe ori aceasta implică o componentă genetică, dar una care favorizează, nu garantează apariția depresiei.
De ce apare depresia în această discuție? Pentru că de cele mai multe ori ea este asociată cu oboseală extremă, cu lipsă de energie. Aproape toți oamenii cu depresie se pot simți extenuați chiar și după ce s-au odihnit, sau chiar după ce au dormit mult.
Dacă vă amintiți de scena în care Gulliver este legat cu mii și mii de funii și corzi minuscule de către liliputani în timp ce dormea pe plajă, acesta poate fi modul în care Swift, intenționat sau nu, ne oferă o metaforă pentru modul în care se pot simți oboseala, lipsa de energie și de motivație, în depresie.
Mania sau hipomania pot părea, asemeni fericirii, opusul depresiei, dar de fapt sînt mai degrabă condiții complementare, dezechilibre în care cel afectat de aceste condiții experimentează perioade relativ lungi de cantități nefiresc de mari de energie, entuziasm, pasiune (inclusiv erotică), generozitate, fericire, încredere în propriile calități ș.a.m.d., dublate de lipsa nevoii de somn sau odihnă fără de care cei mai mulți dintre noi ne simțim sleiți după una-două nopți nesatisfăcătoare. Un astfel de nivel de energie nu este datorat resurselor naturale și de reziliență, ci intoxicației date de un dezechilibru hormonal. La fel ca la depresia severă, intervenția psihiatrică, de preferat dublată de psihoterapie, este obligatorie în astfel de cazuri.
În ciuda obsesiei contemporane pentru fericire, nici acesta, nici maniacalitatea nu sînt opusele depresiei, ci vitalitatea, adică vigoarea, energia fizică și psihică bună, sentimentul că ești plin de viață.
Dar psihologia clasică nu are monopol asupra energiei psihice. Domnul Constantin Dulcan, medic neurolog sedus de romanticul curent New Age, consideră că gîndurile și emoțiile noastre sînt forme de energie care influențează în mod direct sănătatea fizică și viața, în general. După autorul Inteligenței materiei, fiecare gînd are o frecvență specifică, o energie care poate fi benefică sau dăunătoare corpului celui care le formulează. Gîndul ar fi cea mai puternică energie din univers, iar dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, ar exista un cîmp de energie și lumină coordonat de o minte inteligentă. Evident, deși sîntem de acord că stresul cronic și crescut este un factor care impactează în mod negativ sănătatea în ansamblul ei, nu putem lua în serios idei ca aceea că iertarea face pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, sau că fiecare minut de suferință sau stres ia din viața celulei noastre. Asta nu doar pentru că nu există studii care să demonstreze cele de mai sus, ci și pentru că există dovezi clare care arată că unele forme de stres sînt nu doar imposibil de evitat, ci chiar dezirabile, benefice pentru corpul, mintea, sufletul și spiritul uman. Însuși faptul că gurul, pardon, medicul Dulcan ratează distincția dintre eustres (provocarea optimă, stresul productiv) și distres (stresul pe care e indicat să îl evităm) e un indicator că lucrurile sînt tratate superficial și în manieră alb și negru de acesta.
Și așa, cu ajutorul ezoterismelor confuze ale domnului Dulcan, putem trece la lucrurile cu care am rămas ca urmare a ceea ce acesta, Formula AS și alți propagandiști ai pseudoștiinței au introdus și cimentat în limbajul și mai ales în mentalul colectiv din România. Energia bună sau rea a unei persoane, „vibrația” omului, ceea ce simțim la nivel energetic atunci cînd interacționăm.
Înainte de a dezvolta acest subiect, pun aici niște vorbe pe care le-am preluat de la unul dintre formatorii mei în psihoterapie, cuvinte și perspective pe care le folosesc destul de mult în munca din cabinetul de psihoterapie.
Gîndurile nostre nu au valoare de adevăr.
Emoțiile noastre au întotdeauna valoare de adevăr.
Gînduri false pot genera emoții adevărate.
De ce nu au gîndurile noastre valoare de adevăr? Pentru că sînt un mod de interpretare a realității, nu realitatea. Hărți, nu teritorii. Spre deosebire de emoțiile noastre, care sînt perceptibile, care se întîmplă în corpul nostru și pe care de multe ori le pot observa și cei din jurul nostru. Deși cei mai mulți specialiști în sănătate mentală folosesc termeni cum sînt „emoții pozitive și negative”, unii dintre noi, cei care activăm în acest domeniu, preferăm să spunem emoții plăcute și neplăcute, adaptate sau dezadaptate, mai mult sau mai puțin funcționale, toxice, vindecătoare. Asta pentru că marea majoritate a emoțiilor pot fi pozitive, dacă reușim să le înțelegem, să le acceptăm și să le exprimăm în mod asertiv, adaptat la context. Nu în ultimul rînd, ele ne pot da energia care să ne ajute să traversăm perioadele dificile sau chiar să ne salveze viețile. De exemplu, frica, deși consumatoare, intoxicantă în forme cronice, poate fi un excelent combustibil într-o situație pe viață și pe moarte la modul propriu, cum ar fi momentul în care o mașină în viteză se îndreaptă către trotuarul plin de pietoni.
Așa că putem lua în considerare perspectiva că ceea ce oamenii numesc în mod uzual ca fiind energiile celorlalți, vampirismul energetic, aura, vibrația ș.a.m.d. sînt, de fapt, propriile emoții neînțelese și/sau neacceptate.
Mircea Dragu este psihoterapeut. Ultima carte publicată: Marea aventură a micii albine Mitsu, Editura Humanitas, 2022.
Credit foto: Wikimedia Commons
