„Mila Domnului nu s-a sfîrșit, milostivirile Lui nu încetează, în fiecare dimineață sînt altele...”
(Plîngerile lui Ieremia 3, 22-23)
Dacă ai fi un admirator al lui Paolo Coelho ai putea spune cu îndreptățire că universul conspiră ca să existe mereu, în orice situație, o a doua șansă. Simplul fapt că există, mereu, un mîine – e drept, pînă cînd nu mai există – indică un soi de generozitate a Creației care cheamă o altă generozitate, aceea de a te pune mereu în disponibilitate pentru a da celor din jur, la rîndul tău, a doua șansă.
Biblia este plină de exemple în care Dumnezeu, fie El veterotestamentar, fie El întrupat, dă a doua șansă. E atît de generos, încît ai impresia că, între facerea lumii și judecata ei finală, Dumnezeu nu are altă treabă decît să tot dea șanse. Aș spune că nu există carte mai optimistă și mai încurajatoare pentru bieții omuleți care sîntem decît Biblia, tocmai din acest motiv. Fiul rătăcitor, David, Iona, Petru, Marcu, Pavel și încă atîția alții primesc a doua șansă, adică șansă mîntuirii după ce păcătuiesc, greșesc, trădează. Iisus Dumnezeul însuși ne spune că a venit pe lume nu pentru virtuoși, ci pentru păcătoși. El este șansa oricărui om care greșește pe lume, deci El este șansa fiecăruia dintre noi. Și apoi, sînt poveștile noastre de viață. Cine dintre noi poate spune că nu a primit a două șansă, cîndva, cumva? Și ce sens ar avea toate dacă greșelile, erorile, eșecurile ar fi cu adevărat ireparabile, dacă nu am avea ocazia să le îndreptăm?
Sigur că există ireparabil pe lume. Sigur că există și lucruri definitive, și unicitate, și irepetabil. De pildă, e absolut sigur că nu poți repeta trecutul. Ce frumos este acest dialog dintre Nick Carraway și Jay Gatsby: „«You can’t repeat the past.» «Can’t repeat the past?» he cried incredulously. «Why of course you can!»“. Mă înduioșează Gatsby în acest moment. Acest fragment de dialog este chiar inima întregii povești din marele roman. Cum se întorsese el după a doua șansă, pentru care a trăit și a lucrat cinci ani de zile, a strîns averea care îi lipsise, averea care, în mintea lui, îl făcuse să rateze prima șansă. Acum, iată, are avere și a revenit. În mod normal, a doua șansă nu mai are de ce să fie ratată din moment ce viciul, lipsa care a generat prima ratare s-a acoperit. Era sărac, de aceea l-a părăsit Daisy. Acum e bogat și a revenit, deci Daisy va fi a lui. Gatsby greșește pentru că, de fapt, el nu a revenit pentru a doua șansă, ci pentru rejucarea primei șanse. A vrut să mai joace încă o dată prima șansă, cu datele schimbate, cu ceea ce el credea că a fost greșit (sărăcia lui) remediat. Și nu a înțeles că singurul lucru la care mai putea spera era, eventual, o a doua șansă.
A doua șansă nu înseamnă niciodată aceeași șansă ca prima. Înseamnă, cu adevărat, a doua, adică altă șansă care, într-un fel sau altul, te ajută să mergi mai departe cu prima șansă ratată, din care înveți ceva sau nu. Nu cîștigi ceea ce nu ai reușit să cîștigi și cu atît mai puțin nu cîștigi ceea ce ai pierdut. Nu despre reluare sau despre revanșă e vorba în a doua șansă, ci despre pasul înainte de după ratare, lipsit totuși de durerea ratării.
Dar să mă întorc la Cartea Cărților, la Predica predicilor, unde ni se spune: „Nu vă îngrijiți de ziua de mîine, căci ziua de mîine se va îngriji de ale ei. Ajunge zilei răutatea ei“ (subl. mea). Aici găsim nu doar un îndemn pentru a înțelege curgerea unei vieți ca un continuum destinal, ci și ca succesiune de șanse secunde, care se tot oferă. Fiecare început de zi, fiecare dimineață este, în sine, încă o a doua șansă. Poate că nu v-ați gîndit ce rost au diminețile. Probabil credeți că sînt un fenomen cosmic, datorat dublei învîrtiri a planetei noastre, o dată în jurul Soarelui și a doua oară în jurul axei sale. Sigur că așa e. Asta e explicația. Dar sensul? Ce sens au diminețile? De ce zilele trebuie să se termine și să înceapă altele, după fiecare în parte? Diminețile sînt semnul clar că există a doua șansă, iar ziua de mîine este chiar asta: a doua șansă.
Din cîte înțeleg eu, însă, marea problemă a oamenilor nu este lipsa celei de-a doua șanse. Ea este mereu acolo și vine negreșit, așa cum am încercat să arăt. Marea problemă cu a doua șansă este că oamenii nu o percep așa. Dimineața este cu adevărat glorioasă în ordine omenească, este cu adevărat hrănitoare și importantă nu pentru că e un nou început, ci pentru că, vorba unui personaj de roman celebru, lumina dimineții face ca tot ce e vulgar și respingător să pară tolerabil. Asta este, de fapt, a doua șansă. Cînd vezi că toate mizeriile zilei de ieri au fost castrate de lumina dimineții și sînt niște nimicuri, vezi cu adevărat ce înseamnă a doua șansă.
Credit foto: Wikimedia Commons
