Trăim într-o epocă în care un singur comentariu lansat pe rețelele sociale poate ajunge la zeci de mii de oameni în cîteva secunde. Un astfel de comentariu poate conține, printre altele, ceea ce în engleză numim hate speech – o formă mai mult sau mai puțin subtilă de instigare la ură. Discursul instigator la ură este acel tip de discurs care are scopul sau efectul de a promova, incita, justifica sau normaliza ura, discriminarea și ostilitatea față de indivizi sau grupuri definite prin caracteristici precum etnia, religia, rasa, genul, orientarea sexuală, dizabilitatea sau statutul social. Cu alte cuvinte, una sau mai multe persoane care aparțin unui grup vulnerabil sau minoritar pot deveni ținte ale unui astfel de discurs. Iar în mediul online acest fenomen este o realitate zilnică, mascată adesea de invocarea „libertății de exprimare”.
În România, la fel ca în multe țări din Europa Centrală și de Est, putem observa o explozie de discursuri online pline de prejudecăți, frustrare și violență simbolică. Multe dintre acestea sînt direcționate împotriva minorității rome, cea mai mare minoritate etnică din țară. Studiile arată faptul că persoanele care aparțin acestei minorități sînt frecvent descrise în termeni negativi. Principalele epitete folosite pentru a-i descrie pe romi în discursul online românesc sînt „leneși”, „delincvenți”, „needucați”. În funcție de gradul de instigare la ură, există și alte cuvinte folosite, mult mai dure și ofensatoare. Nu voi face aici o listă completă a acestora, dar cred că avem cu toții în minte cîteva exemple. Totuși, trebuie să fim conștienți de faptul că acestea nu sînt doar niște vorbe urîte. Ci sînt adevărate etichete, care influențează, printre altele, nu doar percepția celorlalți oameni, ci și comportamentul lor. Inclusiv percepția și comportamentul angajatorilor, medicilor și profesorilor. Se întîmplă frecvent ca angajatorii să refuze un candidat la un interviu de angajare doar pentru că este rom, ca medicii să refuze să consulte persoanele rome sau ca profesorii să îi trateze diferit pe copiii de etnie romă. De ce se întîmplă toate acestea? O cauză a acestor comportamente este aceea că prejudecățile propagate (și) în mediul online se transformă în comportamente reale.
De ce și cum se întîmplă acest lucru? Platforme online precum Facebook, Instagram sau TikTok joacă un rol dublu, dar ambiguu. Pe de o parte, ele oferă spațiu pentru exprimare liberă și activism civic. Pe de altă parte, însă, devin un teren propice care favorizează apariția și propagarea extrem de rapidă a discursului instigator la ură. O cercetare la care am participat recent arată faptul că mesajele negative însoțite de comentarii agresive din partea altor utilizatori de rețele sociale reduc dramatic empatia și dorința oamenilor de a sprijini o cauză socială care îi are în vedere pe romi. Practic, cu cît vedem mai des astfel de mesaje ofensatoare, cu atît tindem să credem că romii chiar nu merită ajutați.
Totuși, există o rază de speranță. Unele date din aceeași cercetare confirmă faptul că, dacă mesajele nu sînt atît de virulente și sînt însoțite de reacții pozitive din partea altor utilizatori, atunci efectul negativ al acestora se poate atenua. Stereotipurile se pot estompa, iar atitudinile pot deveni mai nuanțate.
Dat fiind faptul că știm aceste lucruri, apar două întrebări fundamentale. Și anume: ce se poate face și de către cine? Deși pare că nu ne afectează pe toți și/sau că nu (mai) este nimic de făcut, probabil că ne înșelăm. Mai ales fiindcă discursul instigator la ură la adresa romilor nu este doar despre „opinii incomode”. Este despre limbaj care incită, denigrează și izolează. Iar în mediul online acest tip de comunicare este adeseori protejat sub pretextul „libertății de exprimare”. Însă atunci cînd cuvintele devin adevărate arme, consecințele pot fi reale și pot varia de la marginalizare socială pînă la violență fizică.
Soluția, ar spune unii, este să îi cenzurăm pe cei care au un astfel de discurs. Alții – și probabil că au dreptate – cred că răspunsul stă în educația digitală și reacția civică inteligentă. Practic, ar fi ideal ca oamenii să învețe să scrie comentarii echilibrate, să raporteze conținutul care li se pare toxic și să susțină vocile care promovează incluziunea, chiar dacă acelea par a fi minoritare. Cu alte cuvinte, să nu le fie teamă să gîndească pentru ei înșiși, obiectiv și critic. Dacă un singur comentariu negativ poate stîrni un val de ură, atunci un singur comentariu pozitiv poate să fie începutul unei schimbări.
Raluca Buturoiu este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, București.
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
.jpg)
