Haosul n-a pierit niciodată, ne asigura acum cîteva decenii filosoful anarhist Hakim Bey. Pentru el, potențialul ruperii de o lume a regulilor, a predictibilității, a unei ordini fundamental ierarhizate a rămas o constantă a existenței individuale și, de ce nu, sociale. Mai mult decît atît, în această accepțiune, persistența haosului este întrucîtva o garanție a libertății sau măcar a posibilității existenței libertății, într-o lume care pare uneori din ce în ce mai constrîngătoare, din ce în ce mai bazată pe reguli. Dar haosul de care vorbește Hakim Bey provine de jos în sus, de la individul obișnuit, de la microgrupuri care încearcă să creeze zone temporar autonome, în care să fie suspendate fie și pentru un timp scurt regulile atît de constrîngătoare ale modernității. Haosul în care pare plonjată lumea contemporană vine însă de sus în jos, dinspre elite înspre societăți. Istoricii, în măsura în care vor mai exista, vor avea probabil alte păreri, dar din mijlocul evenimentelor cîteva sînt momentele în care domnia contemporană a haosului pare să fi început.
Primul ar fi, desigur, momentul instituirii lockdown-urilor pandemice în primăvara lui 2020. Suspendarea pe scară largă a drepturilor democratice de bază a fost un șoc care a părut în acel moment temporar, dar a fost de fapt doar o „trîmbiță” a ceea ce urma să se întîmple de atunci înainte: disprețul declarat al conducerilor politice față de discernămîntul și dorințele propriilor populații. Al doilea a fost invadarea Ucrainei în februarie 2022. În termenii realismului politic, Rusia face de atunci încolo o balansare hard generalizată împotriva supremației politico-militare americane, punînd în practică idealul multipolar pe care îl predică încă de dinainte de Vladimir Putin. Al treilea a fost lansarea ChatGPT în 30 noiembrie 2022. Viteza cu care Large Language Models schimbă economia, educația, cercetarea, medicina, războiul și natura unor activități este incomparabilă cu cea a oricăreia dintre precedentele revoluții industriale. Iar primele lăsate în urmă, în uralele elitelor tehnologice din Silicon Valley, sînt regulile de conviețuire în statele sociale occidentale. Al patrulea, poate mai mic la scara istoriei în pofida tragismului său de nerostit, este cel al reacției genocidare a regimului de la Tel Aviv în urma atacului Hamas din octombrie 2023. În ruinele Gazei și în urma reacțiilor guvernelor occidentale la tragedia din ruinele Gazei au pierit multe iluzii despre devoțiunea Occidentului pentru drepturile omului și pentru umanitate în general. A cincea „trîmbiță” a haosului e sunată de regimul instalat la Washington din ianuarie 2025. Politica oficială a guvernului de pe Potomac vizează distrugerea vechii ordini internaționale, pe care o urmărește prin dezangajarea din instituții și regimuri internaționale, prin subminarea ordinii economice bazate pe OMC, prin deportări, asasinate, răpiri, crime în masă și războaie pe scară largă. Declarativ, SUA și-ar dori o ordine întemeiată pe ceea ce încă percep drept propria supremație militară, o perspectivă din ce în ce mai contestabilă în urma eșecurilor sistematice ale eforturilor multidecenale de a eradica Al-Qaeda, Statul Islamic, jihadismul yemenit sau din Sahel sau de a instala guverne cît de cît prietene la Kabul sau Tripoli.
Cum spuneam însă, haosul contemporan vine de sus în jos. Nemulțumite de stabilitatea ultimelor decenii, în care au prosperat mai mult decît oricînd în ultimul secol, așa cum ne dovedesc orice fel de date privind inegalitatea și distribuția averilor în acest stadiu al capitalismului, elitele doresc schimbarea și o urmează distrugînd sistematic seturile de reguli care garantau interacțiunile previzibile în ceea ce de pe acum putem să numim vechea lume. Regulile care garantau o fărîmă de stat social, cu ceva educație, sănătate și sisteme de pensii sînt amenințate de grupuri politice neoliberale sau populiste, ambele finanțate și coordonate de elite. Diferențele socio-economice între aceste forțe politice sînt de fațadă, ambele curente fiind brațe politice ale deținătorilor de capital. Regulile care clamau superioritatea dreptului internațional, egalitatea în suveranitate a statelor, stabilitatea frontierelor recunoscute, preeminența drepturilor omului sînt aruncate în aer de guverne și corporații în fuga lor după metale rare, controlul asupra rutelor desemnate ca strategice sau a industriilor esențiale, cum ar fi cea a microprocesoarelor. Regulile după care educația, cercetarea și munca birocratică din stat sau în companii s-au desfășurat timp de secole sînt distruse de modele de Inteligență Artificială produse, dar mai ales controlate de o mînă de magnați, dintre care destui înclină spre orientări teoretice postumaniste. Promisiunile unui viitor liber, democrat, prosper și echitabil au căzut de mult în derizoriu, unii ar spune încă din vremea marii crize globale din 2008 și a răspunsului guvernamental și corporatist la ea, vădit în politicile de austeritate îndreptate împotriva segmentelor cele mai vulnerabile ale societăților. Dezvoltările discutate mai sus, politicile care seamănă haos după 2020, fac greu de evitat concluzia după care conflictul de clasă nu doar că nu a dispărut, ci s-a intensificat ca urmare a unei ofensive de proporții a grupurilor dominante, state sau elite, împotriva restului lumii, în special împotriva celor mai slabi și vulnerabili, fie ele state, populații sau categorii sociale.
Andrei Miroiu predă teoria relațiilor internaționale la SNSPA, București.
Foto: Hakim Bey
