Sîntem în plin sezon estival, toată lumea merge la mare, la o altă mare, fiecare cu marea lui din Grecia, Italia, Spania sau de aiurea, însă marea e o destinație aproape obligatorie de vacanță. Dincolo de partea turistică, ce reprezintă de fapt marea pentru noi?
În timpul regimului comunist, exista o singură mare, Marea Neagră, la altele nu aveam acces și nici nu îndrăzneam să visăm. „Nu sînt singurul care păstrează față de acea Mare Neagră din trecut o amintire complexă, mai degrabă cu aspecte pozitive decît cele negative care rămîneau acasă, în România comunistă, iar pe litoral încetau să ne mai însoțească/hărțuiască. Propaganda se estompa sau chiar dispărea. Beneficiam de o pauză. Singura prezență a realității tiranice consta în faptul că nu puteam să ne plimbăm pe trotuarul din dreptul vilei de protocol a Ceaușeștilor de la Neptun. În curte erau fazani”, scrie Codruț Constantinescu.
Totuși, marea e mai mult decît o destinație de vacanță, e un motiv, un simbol, prezent în toate mitologiile lumii, dar și în literatură. „Literatura marină, poveștile de călătorie pe mare, pura contemplare a oceanului sau a obiectelor pe care oamenii au navigat de milenii remitizează printr-o metabolizare interioară nu doar o aventură personală a fiecărui privitor/cititor, în parte, ci și o întoarcere la începuturile lumii. E oceanul primordial, fragmentat de insule și continente, e locul unde s-a născut viața și unde oamenii au căutat, navigînd, să descopere noi pămînturi ori să găsească o iluzorie fericire”, ne povestește Adrian G. Romila.
Însă cît de multe lucruri știm despre mare? Care e diferența dintre mare și ocean? Cît de multe specii de animale și de plante care trăiesc în mediul marin ne sînt cunoscute? Cît de intruziv este omul modern, care e acțiunea lui asupra mării? „Cunoaștem mai bine suprafața planetei Marte decît relieful submarin. Există o serie de întrebări pentru care omenirea va trebui să muncească și să investească serios pentru a se apropia de niște răspunsuri cît de cît complete. Ce există în adîncul mărilor și oceanelor? Greu de aflat. Și asta pentru că adîncimea medie a Oceanului Planetar este de peste patru kilometri. Iar în acești patru kilometri sînt stratificate numeroase mase de apă, permanent în mișcare, fiecare cu compoziția sa chimică, cu temperaturi diferite, cu forme de viață mai diverse decît ne putem imagina”, scrie cercetătorul Adrian Stănică.
Mările în sine sînt diferite, există mări bine cunoscute, aproape de casă, există și mări exotice, îndepărtate. „Să scrii despre insule înseamnă să scrii despre mare, chiar dacă, geografic, vorbești despre un ciob de uscat. Prezența mării, cu mirosul, cu vuietul ei, te însoțește peste tot. Și nici chiar cocoțat pe vulcanii din inima lor nu poți să te faci că nu observi oceanul, căci oriunde te uiți în depărtare, verdele se termină deodată și totul se îneacă în albastru pînă la orizont”, consemnează în noua lui carte Gabriel Șerban, care a călătorit în insulele Galapagos.
Marea e peste tot, dar niciodată nu e la fel. Mai multe despre mare puteți citi în acest Dosar.
