Felicitări, încă o dată, pentru premiul Nobel! Cum arată viața dumneavoastră, din octombrie?
E bine, mai ales că întreaga mea familie extinsă se află alături de mine la Stockholm. E un eveniment de familie fericit.
V-ați gîndit, v-ați așteptat la acest premiu vreodată de-a lungul carierei dumneavoastră.?
Oamenii vorbeau despre asta de cîțiva ani, dar e diferit atunci cînd chiar îl primești. Nu știam nimic despre asta.
Ce făceați atunci cînd ați fost anunțat prin telefon?
Era ora 1,30 dimineața, dormeam.
Să vorbim puțin despre cercetarea dvs. În comunicatul de presă se vorbește despre proteine spectaculoase și despre faptul că ați reușit să concepeți o nouă proteină care nu seamănă cu nici o altă proteină. Ce înseamnă acest lucru?
Există o mulțime de proteine în natură care fac tot felul de lucruri diferite, dar există multe lucruri pe care nu le fac pentru că nu au fost relevante în timpul evoluției. Putem face acum proteine noi pentru a rezolva tot felul de probleme care sînt relevante în lumea noastră de astăzi, dar care nu au contat în timpul evoluției. Oamenii trăiesc mai mult, iar probleme precum bolile neurodegenerative nu erau cu adevărat o problemă în timpul evoluției. De asemenea, nu exista plastic peste tot în mediul înconjurător în timpul evoluției, deoarece nimeni nu îl producea.
Dar cînd ați început nu existau computere ca acelea de astăzi, nu exista tehnologia la care astăzi avem acces, de exemplu, pe care să o folosiți. Cum ați început, cum arăta munca dumneavoastră.?
Existau computere, dar era mult mai puțină putere de calcul decît acum. Metodele pe care le-am dezvoltat nu erau metode de învățare profundă, metodele de învățare profundă necesită o cantitate enormă de calcul și acest lucru nu era posibil la începuturi. Aceasta a fost o mică limitare, dar nu ne-a oprit din ceea ce doream să facem.
Cînd ați folosit deep learning, învățarea profundă, pentru prima dată?
Pot spune că am fost cu adevărat inspirați de cei de la DeepMind cam prin 2019. Aș spune că în ultimii cinci ani, în cercetările legate de proiectarea de noi proteine, am folosit extensiv metodele de învățare profundă.
Putem să spunem acum că știm aproape totul despre proteine?
Nu, nu cred că putem afirma asta. Putem spune că înțelegem multe despre cum să proiectăm noi structuri proteice, dar există multe lucruri pe care le fac proteinele care încă nu sînt pe deplin înțelese. S-ar putea să înțelegem structura, dar, de exemplu, modul în care o enzimă catalizează o reacție chimică, ceea ce este cu adevărat important, nu înțelegem întotdeauna cu adevărat. Pentru proteinele mai complexe, nu înțelegem cu adevărat cum funcționează. Și asta este ceva cu adevărat interesant legat de designul proteinelor.
Oamenii așteaptă rezultate practice, care ar fi traducerea practică a cercetării dumneavoastră?
Lucruri precum degradarea plasticului, tratamente mai bune împotriva cancerului, noi tipuri de materiale, modalități de interfațare a proteinelor în smartphone-ul dumneavoastră care poate măsura diferite lucruri. Există o mulțime de lucruri în curs de dezvoltare acum.
Iar evoluțiile viitoare depind în principal de tehnologie sau de înțelegerea dumneavoastră?
Este o întrebare foarte bună. Aș spune că este vorba despre ambele aceste două lucruri, dar depinde și de imaginația și creativitatea oamenilor. Oricare ar fi problemele pe care vrei să le rezolvi, sînt multe lucruri pe care le poți face, în funcție de ceea ce vrei să rezolvi, deci cred că și imaginația este foarte importantă.
Apropo de imaginație, cînd ați știut că vreți să deveniți om de știință?
Nu am știut cu adevărat pînă destul de tîrziu în viață. Nu eram chiar atît de interesat de știință cînd am mers la universitate. Am urmat un curs de biologie în ultimul meu an la universitate și m-am gîndit că este foarte interesant, așa că m-am decis să mă înscriu la cursuri postuniversitare. La cîțiva ani după acestea m-am gîndit că este foarte interesant și asta e ceea ce vreau să fac. Aveam vreo 23 de ani...
Asta înseamnă tîrziu?
Da, este tîrziu?
La început ce credeați că veți deveni, ce vă doreați?
Nu știam. La 20 de ani habar nu aveam, iar toți prietenii mei știau ce vor face, iar eu nu.
Vă simțeați mai bine, mai liber?
Nu, era puțin stresant. Era cumva puțin amuzant că aveam atîtea oportunități în fața mea, dar de asemenea era puțin stresant că toți în jurul meu știau ce vor face și făceau chestiuni foarte interesante în domeniul lor, iar eu habar nu aveam ce voi face. Cred că unii oameni care mă cunosc încă de atunci și care citesc probabil despre premiul de acum își spun: „Ce? Cum s-a întîmplat asta?”.
Aș vrea să vorbim puțin despre știință, în general. Știți, cu siguranță, că oamenii sînt mai sceptici cînd vine vorba despre știință. Nu este un paradox, dat fiind momentul evoluției noastre, ca umanitate? Aveți o explicație pentru această situație?
Vedem destul de mult populism astăzi, în lume. E un soi de curent anti-elite, e un sentiment că lumea era mai bună „înainte”...
„Înainte”, cînd nu era așa de multă informație, atît de multe cunoștințe sau nu aveam acces așa de mult și de facil la informație, la cunoștințe?
E puțin complicat să spun care dintre aceste situații a dus la creșterea acestui scepticism legat de știință... E greu de negat faptul că știința și tehnologia transformă lumea, nu e nici o îndoială. Deci aș spune că există mai multe tipuri de scepticism. Cred că, în general, oamenii sînt foarte bucuroși că se pot folosi de beneficiile pe care le aduc știința și tehnologia. Adică toată lumea se bucură de ceea ce poate face cu telefonul mobil, nu sînt sceptici în legătură cu ce poate face un telefon mobil. Dar oamenii pot fi sceptici în legătură cu cercetarea fundamentală, da, dar atunci cînd cercetarea fundamentală duce la produse de care ne putem folosi, nu mai sînt sceptici.
Dar oamenii pun astăzi la îndoială autoritatea științifică mai mult decît acum zece, douăzeci de ani...
Știința s-a politizat mai mult. Asta s-a întîmplat in Statele Unite, de exemplu. Dar cred că lucrurile astea (astfel de curente) vin și trec, și cred că probabil sînt legate de conjuncturi sociale și politice.
Dar National Institute of Health, de exemplu, va fi condusă de o persoană care nu are foarte mare încredere în știință... E un motiv de îngrijorare?
Vom vedea ce va fi, uneori oamenii își schimbă opinia pe măsură ce fac ceva și, cel puțin în Statele Unite, instituțiile sînt destul de puternice – deci rămîne de văzut ce va fi. Sigur că ar fi bine ca în fruntea unei instituții care are un rol major în finanțarea cercetării fundamentale, cum este NIH, de exemplu, să fie persoane care înțeleg cum funcționează știința și să știe cît de importantă este cercetarea, fundamentală, dar și aplicativă.
Aș vrea să ne oprim puțin la știință și tehnologie. Există tehnologii disruptive. Inteligența Artificială este una dintre acestea, dar în ce măsură putem avea încredere în tehnologie? Cunoașterea umană va putea fi înlocuită de tehnologie? Este tehnologia mai bună decît experința științifică?
Tehnologia este un instrument, telefoanele mobile pot face lucruri uimitoare, dar acest lucru nu îi face pe oameni irelevanți, doar că fac mai multe lucruri decît puteau face înainte. De exemplu, dacă ai ChatGPT pe telefon, poți întreba orice și afli tot. Cred că tehnologia nu face decît să le ofere oamenilor instrumente mai puternice pentru a face ceea ce făceau înainte, și am experimentat acest lucru în ultimii cinci mii de ani.
Dar poți avea încredere că răspunsurile pe care ți le dă ChatGPT sînt corecte?
Nu, pot să nu fie corecte, dar asta e valabil pentru orice nou instrument pe care îl avem, pot fi bune, dar nu tot timpul.
Însă nu este mai periculos în știință?
Cred că pericolul este că poți produce repede o multime de informații care pot fi incorecte – iar asta da, poate fi periculos. Dar, după cum știți, se lucrează mult pentru îmbunătățirea acestor instrumente.
Nu neapărat ca predicție, dar care credeți că va fi următorul pas disruptiv, care va însemna o schimbare în domeniul dumneavoastră?
În domeniul designului proteinelor, sînt cîteva direcții foarte interesante – dacă, de exemplu, am putea realiza catalizatori pentru orice reacție chimică, asta ar fi cu adevărat revoluționar, disruptiv în întreaga industrie chimică. În medicină – obținerea de tratamente mai bune pentru a trata cancerul, bolile autoimune, asta ar fi, de asemenea, revoluționar.
Și cînd vă vedeți oprindu-vă din a face știință?
Oh, îmi place foarte mult! Cred că partea cu adevărat interesantă abia acum urmează, așa că nu mă las de știință prea curînd.
interviu realizat de Corina NEGREA, difuzat la Radio România Cultural, în emisiunea Idei în Nocturnă – Diaspora, Dincolo de granițe, din 19 decembrie 2024
