Avînd ca punct de pornire cartea Creierul ideologic, scrisă de neurocercetătoarea Leor Zmigrod – o adevărată demonstrație științifică despre cum ideologiile remodelează arhitectura neuronală a creierului la propriu prin modificarea gîndirii, care ulterior influențează biologia organismului nostru –, putem spune că și conținutul informațiilor pe care le acumulăm ne modelează gîndirea, modul în care înțelegem viața și modul în care luăm decizii. Creierul are o mare complexitate în funcționalitatea sa, dar și limite firești, preferînd instrucțiuni simple, folosindu-se de euristici (scurtături mentale) și renunțînd deseori la complexitate în favoarea explicațiilor facile. Cu cît acumulăm mai multă cunoaștere, crește încărcătura cognitivă și, astfel, cunoașterea obținută devine sinonimă cu autoritatea, iar autoritatea, cu puterea. Lipsa unei cunoașteri complexe ne face vulnerabili în fața celor care manipulează informația. Felul în care gîndim nu este fix, există oameni capabili să restructureze realitatea, să o privească din mai multe unghiuri, să găsească alternative acolo unde mulți văd constrîngeri – aceasta este flexibilitatea cognitivă, adică abilitatea creierului nostru de a reconstrui mental obiecte, situații și idei, esențială nu doar într-un proces de terapie, ci și în supraviețuirea psihologică de zi cu zi.
Un exercițiu clasic de psihologie cognitivă, descris de neurocercetătoarea Leor Zmigrod în carte, este să luăm un obiect banal, cum ar fi o cărămidă, o agrafă, o cutie, și să inventăm cît mai multe moduri în care ar putea fi folosit. O minte flexibilă va produce o „ploaie” de idei, în timp ce o minte rigidă va rămîne blocată în cîteva variante convenționale – o diferență aparent simplă, ce dezvăluie capacitatea noastră de restructurare cognitivă. Persoanele cu o gîndire flexibilă suportă mai bine incertitudinea și schimbarea, apariția situațiilor inevitabile de viață, pe cînd cele cu rigiditate mentală sînt expuse unor tulburări precum cele obsesiv-compulsive, anxietatea sau gîndirea dogmatică. În locul unde flexibilitatea deschide ferestre spre soluții alternative, rigiditatea mentală închide uși și ridică ziduri mentale. Cercetările recente ne arată că flexibilitatea cognitivă se corelează cu deschiderea intelectuală și cu o formă subtilă de smerenie, cu o recunoaștere a faptului că ne putem înșela și că există alte perspective, o atitudine ce vine să contrazică nevoia rigidă de certitudini absolute. Persoanele rigide mental sînt mai puțin receptive la dovezi noi și tind să gîndească într-un mod dihotomic de tipul alb-negru, iar acest mod de gîndire le afectează nu doar viața interioară, ci și poziționările politice și sociale, ducînd la polarizare, la suspiciune crescută față de grupurile diferite cultural, alimentînd intoleranța.
O mare eroare a științei psihologice a fost cînd aceasta a fost pusă în slujba ideologiei. În anii ’30, psihologul german Erich Jaensch a elaborat o tipologie care reflectă modul în care știința poate fi deturnată ideologic. El descria „tipul J”, care era rigid, stereotipic, ordonat, idealul de nazist, și „tipul S”, care era asociativ, creativ, mai liber, considerat un pericol pentru regim. Aceste idei, astăzi inacceptabile, ne arată cît de ușor a putut fi folosită psihologia pentru a justifica ideologii opresive și cum, într-o societate totalitară, rigiditatea cognitivă era considerată o virtute, iar flexibilitatea, un risc, lucru pe care pare că-l observăm azi din ce în ce mai acut în lumea întreagă, nu doar în spațiul românesc.
Să privim un obiect sau o situație din mai multe unghiuri este mai mult decît o abilitate cognitivă, este un act de libertate interioară. O minte flexibilă acceptă ambiguitatea, transformă obstacolele în oportunități și nu se teme de schimbare. În schimb, rigiditatea ridică bariere mentale și sociale, influențînd inclusiv votul, polarizarea politică și atitudinile față de cei percepuți drept „diferiți”. Putem face modificări prin actul lecturii – cititul ne oferă șansa să modificăm rigiditatea și să devenim mai flexibili mental, să ne punem întrebări și să păstrăm rezerve față de certitudini. Lectura nu este un simplu act de informare, ci un proces de antrenament al flexibilității cognitive, care ne învață să tolerăm ambiguitatea, să reconstruim sensuri și să nu acceptăm prima explicație ce ni se oferă. Sîntem bombardați de informații fragmentate, scoase din context, pseudoștiințifice și de algoritmi care ne confirmă prejudecățile, iar cititul a devenit un act de rezistență mentală. Cred că, astăzi, privarea de libertate înseamnă captivitatea mentală a informațiilor pe care le consumăm, a algoritmilor la care sîntem expuși prin conținutul pe care îl consumăm, dar și la încărcarea cognitivă, cu sens de cunoaștere, pe care alegem să o cultivăm.
Studiile ne arată că oamenii cu gîndire rigidă au o predispoziție crescută spre intoleranță și acceptă cu ușurință utilizarea violenței împotriva celor din afara grupului propriu; așa ne putem explica de ce ideologiile radicale găsesc teren fertil în minți rigide. Lipsa flexibilității mentale ne limitează empatia, iar dogmatismul devine o armă, pe cînd lectura ne dă vocabularul necesar pentru a construi o gîndire proprie și pentru a demonta limbajul corupt care încearcă să ne limiteze libertatea. Atunci cînd cuvintele sînt folosite pentru manipulare, cititul și reflecția devin forme de rezistență. Libertatea începe în mintea fiecăruia dintre noi, iar mintea se apără prin cultură, prin curiozitate și prin disponibilitatea de a privi lumea altfel. Flexibilitatea cognitivă nu este doar un semn de creativitate, ci și un instrument de supraviețuire psihologică și socială. A alege să ne dezvoltăm abilitatea de a tolera ambiguitatea, de a accepta noi perspective și de a renunța la certitudini rigide este un act de sănătate psihologică, iar a promova gîndirea flexibilă în educație, politică și cultură este o necesitate și o urgență pentru sănătatea democrațiilor și pentru echilibrul individual. În fond, o minte flexibilă devine antidotul fricii, iar frica a fost și este întotdeauna materia primă a extremismului.
Cătălina Dumitrescu este psiholog și scriitoare. Cea mai recentă carte publicată: Aceiași noi. Cînd sensul viitorului e în trecutul nostru, Editura Humanitas, 2024.
Credit foto: Wikimedia Commons
