Poate în prezent comunicarea prin mesaje text a devenit un pic prea rapidă pentru minte și pentru suflet (mai ales), dar, calibrat la nivel de secol al XIX-lea și, deci, altfel măsurat, „rapid” era de dorit în această direcție.
În Marea Britanie, de pildă, căci de acolo ni se corespondează această istorie, puteau fi trimise „notificări” de mesaje scrise de pînă la douăsprezece ori pe zi. „Notificările” erau chiar poștașii care se prezentau la ușa casei destinatarului și înmînau scrisorile. Dacă expediai mesajul dimineața, pînă la prînz aveai certitudinea ca va fi „seen”. Pînă să se ajungă aici, însă, comunicarea nu fusese chiar așa de accesibilă, deși englezii aveau un sistem poștal național înființat încă din secolul al XVII-lea. Principala problemă era, desigur, costul, pe care oamenii de rînd nu și-l puteau permite. Inițiative care să rezolve această problemă au existat. De exemplu, spre finalul secolului al XVII-lea, un negustor cu spirit întreprinzător, William Dockwra, a înființat un serviciu poștal privat, London Penny Post. În schimbul unui penny puteai trimite scrisori sau pachete ușoare (pînă la o jumătate de kilogram) oriunde în jurul Londrei. În patru ore, garantat, expedierea era efectuată. După vreo doi ani, însă, Guvernul a considerat că acest serviciu privat dăunează celui public, așa că l-a preluat cumva sub umbrela statului. Costurile s-au dublat, iar, pe cale de consecință, comunicarea s-a diminuat.
Pînă în secolul al XIX-lea, în anul 1837, cînd un profesor pe nume Rowland Hill a scris un pamflet în care critica sistemul poștal englez. Revolta sa pașnică a adunat mulți aderenți, iar ideile sale care susțineau că serviciile poștale trebuie să fie ieftine și uniforme în toată țară, astfel devenind implicit și profitabile pentru vistieria statului, s-au transformat în adevărate campanii publice și petiții către Guvern. Guvernul a trimis „reply”. În 1840 s-a înființat Penny Post, serviciul poștal de stat care permitea trimiterea de scrisori oriunde pe teritoriul țării în schimbul prețului de (ați ghicit) un penny. Plata se făcea înaintea trimiterii scrisorii, prin timbrare. În acest mod, s-a introdus pentru prima dată în istorie timbrul poștal adeziv. În scurt timp, pe străzile londoneze au fost instalate legendarele cutii poștale roșii, ce au devenit martore ale sutelor de mii de mesaje scrise – numărul de scrisori expediate a crescut de la 76 la 169 de milioane în primul an de la înființarea Penny Post. Vă imaginați cîte povești, cîte cuvinte, cîte semne de exclamare, cîte puncte de suspensie și-au încrucișat drumurile în cutiile poștale roșii de-a lungul istoriei? Și cîte dileme.
.jpg)
