Expresia a bate monedă continuă să circule destul de mult, dar riscă să devină tot mai opacă. Sensul ei inițial, concret și oficial, se referea la posibilitatea ca o entitate statală să emită bani (proprii), care erau inițial monede de metal, bătute, adică imprimate în matrițe cu însemnele autorității și ale valorii monetare. Textele mai vechi și lucrările actuale de istorie vorbesc adesea despre emisiunile monetare folosind expresia în sensul ei propriu; o găsim, de exemplu, în presa din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea: „o lege, votată de cameră, a prevăzut dreptul țerei d-a bate monetă” (Românul, 22.11.1870); „Guvernul este autorizat a bate monedă până la 3 milioane lei în aur” (Timpul, 18.07.1876). Cum se vede și din exemplele de mai sus, în trecut circulau două variante ale cuvîntului: monetă, preluată direct din italiană, și monedă, forma care s-a impus pînă la urmă, cu aceeași origine, dar intrată în română prin intermediar grecesc. Actul fabricării de monede putea fi desemnat și prin alte verbe: dacă a bate este foarte probabil preluat din franceză (prin calchiere a expresiei battre monnaie), a tăia, mai ciudat, întîlnit de exemplu la Asachi („Țarul Alexie Mihailovici au însușit numai guvernului dritul de a tăie monetă”, în Dicționarul limbii române – DLR), se explică prin calc din greacă.
Dicționarele românești actuale înregistrează expresia și cu un sens figurat, în anumite construcții prepoziționale: „a bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva)” (DEX). Definiția de mai sus ridică două probleme interesante. În primul rînd, sensul figurat, cel curent astăzi, este diferit de sensul expresiei din franceză. În al doilea rînd, prepozițiile pe care le indică dicționarul (din sau cu) nu sînt cele folosite în prezent. Expresia este într-adevăr utilizată cu sensul „a insista”, dar prepoziția care introduce obiectul insistenței este pe: „de ani de zile se bate monedă pe acest subiect” (Evenimentul zilei, 7.11.2013); „nu se bate monedă pe teorie, se învață vorbind, discutînd” (Libertatea, 20.06.2023); „se tot bate monedă pe faimosul învățămînt centrat pe student” (revista 22, 7.03.2023) etc.
În franceză, expresia battre monnaie avea un sens figurat, omis de unele dicționare actuale și înregistrat în altele ca învechit: „a-și procura bani” (în dicționarul Academiei Franceze, ediția 2024, dictionnaire-academie.fr). Acest înțeles a fost preluat în română, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, așa cum o dovedesc exemplele din presa vremii: „Ceea ce însă am admirat mai mult la tine este știința perfectă ce ai d-a bate monedă din tot, d-a stoarce, cum zice românul, lapte din piatră seacă” (Voința națională, 21.05.1889); „Colectiviştii strîng bani albi pentru zile negre şi cei mai cu vază nu lasă să le scape cea mai mică ocazie de a bate monedă din influenţa lor” (Opinia, 26.10.1897). Prepoziția din indica în această construcție sursa veniturilor. Conotațiile expresiei erau predominant negative, în contexte referitoare la adversarii politici.
Trecerea de la sensul „a procura bani, a obține profit” la simpla idee de insistență nu este una evidentă și automată, dar ea pare să se fi petrecut treptat, prin alunecarea de la rezultatul acțiunii (profit) la modul de desfășurare (cu insistență) și de la scopul pur material (bani) la unul mai abstract (profit de imagine, faimă). Folosirea expresiei a început să nu mai fie legată de procurarea de bani: „eroul nu bate monedă din fapta sa. Adevăratul erou a acționat ca atare dezinteresat” (România militară, 1.06.1938); „nu cred că este românesc lucru a bate monedă din durerea unei naţii” (Curentul, 11.08.1940); „Racoviţă, cu o pudoare de om curajos, nu bate monedă din isprăvile sale de explorator” (Scînteia tineretului, 20.05.1960). Această fază din evoluția expresiei a fost consemnată de Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor” (1943/1947): „a bate monedă cu (sau din) ceva = «a face caz de ceva, cu scopul de a avea beneficii, a specula o situație favorabilă» (se lăuda cu influența... și bătea monedă cu asta, Ins. I,1, 341). Cfr. frc. battre monnaie (fig.)‚«sich Geld verschaffen». Expresia românească nu ne trimete numaidecât la câștig bănesc, sensul ei fiind oarecum strict moral” (p. 260).
În componența expresiei, accentul semantic s-a deplasat de la monedă la a bate, ceea ce a activat ideea de insistență, poate și prin asociere cu alte expresii (a bate la cap, de exemplu). Schimbarea semantică a fost confirmată prin schimbarea prepoziției (fapt încă neconsemnat de dicționarele noastre). Pe a apărut pentru a indica tema insistenței (inițial mai ales în construcțiile pe tema, pe chestiunea, pe chestia): „nu se poate bate monedă pe tema solidarității de rasă” (Dimineața, 21.11.1913); „oameni cari vor bate monedă pe această chestiune” (Dacia, 24.08.1932); „pentru a bate monedă pe chestia numărului de spectatori” (Seara, 8.11.1937); „actualul ministru bate monedă pe un spor de 92 milioane” (Dreptatea, 26.06.1934).
Sensul actual al expresiei pare așadar să fi apărut în interiorul limbii române, prin îndepărtarea treptată de înțelesul preluat din franceză. Ce s-a păstrat este conotația depreciativă: expresia apare foarte rar la persoana I singular, doar în secvențe autoironice. A bate monedă sugerează o insistență iritantă, o strategie sau o formă de încăpățînare pe care o atribuim aproape întotdeauna celorlalți.
Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
