Legarea capacelor de sticlele de plastic a fost una dintre cele mai ironizate măsuri luate de Uniunea Europeană (UE). Decizia UE a început să se aplice la jumătatea anului 2024, dar parcă nici acum consumatorii nu s-au obișnuit cu noua variantă. Adevărul e că dopul atașat de sticlă este destul de enervant pentru consumatori. Pe de o parte, capacul te poate zgîria pe față atunci cînd bei direct din sticlă, pe de altă parte, înșurubarea dopului se face mai greu decît atunci cînd era total separat de sticlă.
Legarea dopului de sticlă a devenit unul din subiectele pentru care UE a trecut de la critici la ironii populare și anecdote. UE a plecat de la contestări serioase și de la acuzații privind suprareglementarea în domeniu și a ajuns subiect de glume făcute de publicul larg sau de unele companii (de exemplu, un amic îmi povestea că pe o sticlă de băutură răcoritoare din Elveția scria că țara nu face parte din UE și deci dopul nu este legat, așa încît consumatorii pot bea liniștiți). Ce poate fi mai rău decît să treci de la critici, controverse sau dezbateri serioase direct în folclorul popular?
Și totuși, în focul „glumelor” despre UE care a legat dopul de sticlă s-au uitat argumentele pe care s-a bazat decizia. Adică se omite prea repede că dopurile separate de sticlă erau printre cele mai frecvente obiecte găsite în mediul natural poluînd apele și solul. Prin găselnița inventată de Comisia Europeană gradul de reciclare a capacelor a crescut. Desigur, consumatorii sînt iritați de dopul care îi apasă în obraz, dar nu ar trebui uitat, totuși, că efectul este atins și obiectivul nu este chiar de neglijat, și anume reducerea poluării cu obiecte de plastic.
De altfel, UE a fost acuzată de multe ori de suprareglementare sau că ajunge prea departe cu reglementarea. Să dăm doar două exemple din România. Crotalierea animalelor a fost considerată la început un moft european. Acum, fermierii nu mai concep ca animalele să nu fie înregistrate și identificate prin crotalii, mai ales că primirea subvențiilor este condiționată de acest proces.
Un alt exemplu este celebra asomare a porcinelor. Chiar și astăzi auzim voci care spun: „Să nu ne învețe Uniunea Europeană pe noi cum să ne sacrificăm porcii”. Cu toate acestea, tot mai mulți crescători de porcine în gospodării încep să folosească tehnicile europene de asomare, pentru că înțeleg avantajele sistemului. Într-un fel, acesta este modul natural în care Uniunea Europeană intră în statele membre. În timp, prin înțelegerea și asumarea cetățenilor.
Suprareglementarea la nivelul UE este, însă, o problemă cît se poate de serioasă. În ultimii ani, UE a fost acuzată uneori pe bună dreptate, alteori fără temei.
Au fost opinii care au susținut că reglementarea Inteligenței Artificiale nu este oportună, dar să ne uităm spre SUA. Victoria democraților la alegerile din 3 noiembrie a.c. redeschide tema reglementării aplicațiilor de Inteligență Artificială în SUA plecînd de la construcția centrelor de date și ajungînd la norme legale care ar putea fi adoptate.
Vîrful reglementării a fost considerat așa-numitul „pact verde“, o strategie care a reușit să supere multă lume, de la agricultori la industriași. Fiecare categorie a avut obiecțiile ei, fermierii au acuzat reguli prea stricte, care condiționau primirea unei părți suplimentare de fonduri europene. Reprezentanții industriei auto au fost nemulțumiți de termenul impus de UE pînă la care se puteau fabrica mașini cu motoare termice. Între timp, o bună parte dintre obiectivele „pactului verde” au fost fie amînate, fie regîndite.
„Pactul verde” a creat tabere în rîndul europenilor: unii susțin pînă în „pînzele albe” principiile protecției mediului, alții, la polul opus, au trecut la critici vehemente și la respingerea totală a principiilor „verzi”.
O temă specială este cea a reglementărilor naționale care se adaugă peste cele europene, în sensul că deasupra directivelor europene se suprapun noi prevederi locale. România este în această situație, în sensul că sînt numeroase cazurile în care legislația autohtonă complică directivele europene. Este un subiect asupra căruia Comisia Europeană își propune să intervină, adică să aplice o strategie care să ducă la simplificarea legislației naționale. Obiectivul este ambițios și el trebuie atins împreună cu legiuitorii din statele membre, inclusiv din România.
Autoritățile din statele naționale ar trebui să fie direct interesate de simplificarea legislației naționale, dar nu ar trebui să „ne îmbătăm cu apă rece”. Dacă simplificarea va veni de la Bruxelles sau de la Strasbourg, va fi aplicată și la București. Dar o curățare a legislației direct de la nivel național pare greu de asumat de către Guvern sau de către Parlament. Greu, dar nu imposibil.
Să fim realiști. Dopul va rămîne legat de sticlă, pentru că este o prevedere legală care, chiar dacă creează disconfort consumatorilor, aduce un plus pentru reciclarea plasticului. Uneori chiar și inițiativele europene nepopulare pot avea logică economică, socială sau de protejare a mediului.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
.jpg)
