Paradoxurile adolescenței

Paradoxurile adolescenței în 2026 spun multe despre lumea în care trăim. În aceeași generație întîlnim fete care ajung mult prea devreme mame, dar și fete care analizează cu mare atenție ingredientele, chestionează știința și îmbrățișează alternativa.

În 2020, autorul italian Alessandro Baricco cîștiga Premiul European pentru Eseu cu cartea The Game. Jocul civilizației digitale (Editura Humanitas, 2023), în care afirmă că ceea ce trăim astăzi nu este o revoluție tehnologică, ci o „insurecție mentală”, care demontează vechile ierarhii și redefinește noțiuni precum adevărul, autoritatea și chiar realitatea însăși. „Jocul” are reguli simple, pe care le intuiești ușor, reacții rapide și recompense imediate. Jucătorul trăiește în interiorul Internetului – aici comunică, învață, iubește.

Am cunoscut lumea atît înainte, cît și după apariția Internetului. Am învățat din cărți, am scris în caiete, mai tîrziu am participat la cursuri și conferințe. În persoană. Lumea, între timp, s-a schimbat, iar pentru cei născuți între 1997-2012 (Generația Z) și mai ales 2010-2012 (Generația Alpha) nu există doua lumi, ci una singură. Una în care Internetul, rețelele sociale și platformele digitale existau ca un mediu natural. TikTok, Instagram, YouTube au fost și sînt parte a copilăriei lor. Accesul rapid este mai important decît acumularea lentă. Experiența contează mai mult decît autoritatea, iar rețelele mai mult decît ierarhiile. Validarea virtuală are un impact emoțional concret, iar relațiile se creează și se mențin digital. Față de noi, adulții, pentru care Internetul este o sursă, pentru ei este locul natural de viață. Astfel, curiozitățile despre corp și sexualitate, dar și relațiile apar, de cele mai multe ori, în spațiul virtual, și nu în familie sau în comunitate.

Din experiența mea cu adolescenții, pot spune că educația medicală și sexuală au fost preluate în mare măsură de algoritmi și de rețele sociale. În timp ce, într-o consultație, ne bazăm pe disciplină, context, evaluare fizică și astfel ajungem la o concluzie, în virtual găsim fragmente de informație, impact imediat și nu de puține ori conținut complet nepotrivit vîrstei. Se desprinde astfel o primă concluzie: noi, adulții, trebuie să aducem educația acolo unde sînt adolescenții.

În România nu mai vorbim despre acces la Internet, ci despre prezență digitală permanentă: un studiu publicat în 2025 al Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității din cadrul Poliției Române arată că 93% din elevii cu vîrste cuprinse între 10-18 ani folosesc zilnic Internetul: „86% din copiii sub 14 ani și 99% din adolescenții de 16-18 ani se conectează online în fiecare zi. În clasamentul rețelelor sociale preferate, TikTok și Instagram conduc cu 71%, respectiv 66% din utilizatori zilnic. Doar 16% din cei intervievați nu dețin conturi pe aceste platforme, iar 46% au folosit programe de Inteligență Artificială în ultimele 12 luni”. (1)

Toate acestea, într-un moment esențial al dezvoltării – adolescența, cînd apar schimbări fizice semnificative, în special în dezvoltarea sexuală. Studiile indică faptul că informațiile căutate de adolescenți vizează relațiile romantice și sexuale, sarcina și contracepția, menstruația, prevenția bolilor cu transmitere sexuală, anatomia și fiziologia corpului uman. (2)

În urmă cu cîteva luni, cînd pregăteam materialele pentru o prezentare despre contracepție în cadrul Conferinței „Medicina adolescentului – perspectiva multidisciplinară”, am constatat o dată mai mult că observațiile din practica zilnică sînt confirmate de statistică – în România, lipsa educației sexuale formale schimbă vieți. Rescrie destinul unei adolescente și pe cel al copilului ei. Precum anumite boli contagioase, absența informației corecte se transmite mai departe în viața, către ceilalți. Cu ce se pot confrunta cei doi? Mama, cu un risc crescut de deces la naștere, dar și abandon școlar, limitarea posibilităților de educație, limitarea posibilităților profesionale și dificultăți emoționale pe termen lung. Copiii copiilor se pot confrunta cu naștere prematură, greutate mică la naștere, sărăcie și abandon.

Datele furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică indică faptul că sarcina la adolescente este una dintre principalele probleme cu care România se confruntă, cu o incidență semnificativ mai mare decît media europeană. Peste jumătate din mamele cu vîrsta sub 15 ani provin din România. Conform celei mai recente statistici disponibile, în 2024, un procent de 9% din nou-născuți aveau o mamă minoră. 30% din mamele minore, la rîndul lor, au avut o mamă minoră.

Punînd lupa pe cifre, acestea arată astfel: din 143.637 de nașteri în 2024, 13.619 provin de la mame cu vîrsta de pînă la 19 ani. Fete cu vîrste între 15-19 ani au născut 13.018 copii. Dintre acestea, 652 au deja 3 copii înainte de a împlini vîrsta de 19 ani. Dintre fetele cu vîrsta mai mică de 15 ani, 601 au născut deja. 23 de fete mai mici de 15 ani au avut două nașteri. O fetiță mai mică de 15 ani are deja 3 copii.

În ceea ce privește situația pe județe, cele mai multe fete care au devenit mame înainte de a împlini 15 ani locuiesc în Mureș (60), Bacău (34), Bihor (31), Dolj (29) și Brașov (27). Cele mai multe fete care aveau între 15-19 ani cînd au devenit mame provin din Mureș (813), Brașov (657), Dolj (568) și Constanța (541). Ar fi interesant să studiem mai departe diferențele dintre județe: de ce în unele județe copiii nasc mai mulți copii decît în altele?

Din raportul Organizației Salvați Copiii aflăm că „în 96% din cazuri, sarcina nu a fost planificată. 2% din fete au declarat că sarcina a fost consecința unui abuz, iar în 3% din cazuri a fost o sarcină dorită, ca urmare a unei situații maritale stabile a minorei. Tatăl este și el minor în aproximativ 30% din cazuri, în cele mai multe cazuri are cu 3-4 ani mai mult. Aproximativ 10% din tații acestor copii au cu cel puțin 10 ani mai mult decît minorele. În ceea ce privește relațiile cu tații copiilor, 20% din mamele minore nu țin legătura cu aceștia, 58% trăiesc în concubinaj și 22% sînt căsătorite. Majoritatea fetelor nu locuiesc împreună cu tatăl copilului, iar o treime din aceste mame minore declară că acesta este agresiv și violent”. (3)

Conform unui articol publicat în ziarul Libertatea, din decembrie 2025, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție afirma că, în România, între 1 ianuarie 2021 și 30 iunie 2025, au fost 662 de cazuri de feminicid. 10% din victime au fost minore. Dincolo de statistici, vorbim despre copilărie și adolescență curmate prin violență. (4)

Cunoscînd aceste cifre, constatăm că nu discutăm despre excepții, ci despre fenomene. Ajungem astfel la cea de-a doua concluzie: educația sexuală are la bază și educația pentru relații sănătoase, consimțămînt, recunoașterea comportamentelor abuzive și prevenirea violenței.

În martie 2026, Organizația Salvați Copiii a solicitat introducerea educației sexuale în programa școlară și reformarea cadrului legislativ: „actuala reglementare din Legea 272/2004 prevede că programele de educație pentru sănătate, inclusiv componenta de educație sexuală, se derulează în școli abia începînd cu clasa a VIII-a și numai cu acordul scris al părinților, o abordare profund inadecvată și în dezacord cu celelalte reglementări privind răspunderea penală de la 14 ani, a consimțămîntului de la 16 ani în domeniile medical, civil și educațional”.

Conform raportului întocmit de organizație, în majoritatea cazurilor sarcina a apărut în contextul lipsei de informații și al neutilizării metodelor contraceptive. Accesul adolescenților la contraceptive este dificil – necesită evaluare medicală în prezența unui părinte și eliberarea unei rețete contra cost. Adolescenții nu beneficiază de consiliere și susținere, iar băieții-viitori tați sînt absenți din discuțiile dintre autorități. Singura categorie existentă este cea a mamelor minore care primesc un ajutor financiar de la stat. Cele mai multe mame minore fie abandonaseră deja școala înainte de a rămîne gravide, fie o abandonează odată cu sarcina, fiind astfel expuse excluderii de la orice fel de program educațional. În iunie 2026, Eurostat afișează statistica ce vizează sărăcia extremă și deprivarea socială, în 2025, printre tinerii cu vîrste cuprinse între 15-29 de ani: cel mai mare procent este alocat României: 15,1%. (5) Cercetarea Organizației Salvați Copiii indică faptul că strictul ajutor financiar nu rezolvă această problemă. La un interval scurt, aceste fete rămîn gravide pentru a doua sau a treia oară.

În schimb, acolo unde există mai multe informații și resurse financiare, observăm un alt fenomen. Există, în prezent, numeroase articole științifice care abordează reticența adolescentelor și femeilor tinere față de contracepția hormonală și îmbrățișarea metodelor naturale.

Totul a început cu mult timp în urmă. În anii ’80, Robert Crawford, cercetător în domeniul sociologiei sănătății și medicinei, a publicat un articol extrem de interesant, „Healthism and the medicalization of everyday life“, în care a descris un fenomen cultural: „sănătatea ca responsabilitate individuală și indicator al valorii personale”. Nu avem un echivalent în limba română pentru „healthism”, dar acesta ar putea fi tradus prin „cultul sănătății”.

Conform acestui concept, individul trebuie să își administreze în permanență corpul prin alimentația perfectă, controlul greutății, prevenția continuă și monitorizarea somnului, stresului și hormonilor. Revenind la Jocul lui Baricco și în era digitală, identificăm importanța influencer-ilor din zona de wellbeing și wellness și mesajele lor: „ascultă-ți corpul, detoxifică organismul, mănîncă curat, evită hormonii, alege doar ceea ce este natural sau o aplicație de monitorizare”. Aceste mesaje răspund atenției acordate sănătății, creînd impresia că orice intervenție medicală este mai puțin dezirabilă decît alternativa. Multe influencer-e descriu experiențele personale negative și susțin faptul că pilulele contraceptive îngrașă, dereglează hormonii, produc infertilitate, determină apariția depresiei. În parte, aceste efecte secundare sînt citate și pot fi experimentate uneori. Tocmai de aceea, în cadrul unei consultații se aleg anumite pilule pentru anumite femei și există deschidere și flexibilitate în discuția despre efectele secundare și posibilitatea înlocuirii cu alte preparate mai potrivite. Consider important să ținem cont că o parte semnificativă a Generației Z este foarte interesată de sănătate comparativ cu generațiile anterioare și trăiește într-o cultură în care experiența unui influencer poate avea o forță de convingere mai mare decît rezultatele unui studiu clinic, intervenția medicală este sinonimă cu riscul, iar binele cu naturalul.

În acest context, o inițiativă lăudabilă care mi-a atras atenția este campania națională de informare și educație, lansată de Societatea Română de Radiodifuziune în februarie 2026: „Stai sigur pe net!“. Pornind de la observația că o mare parte din viața adolescenților se desfășoară în mediul virtual, se dorește construirea unui dialog între adolescent, părinți, profesori și specialiști pe teme precum siguranța relațiilor online și a platformelor de dating, protecția datelor personale, dependența de ecrane și validarea prin rețele sociale, dezinformarea și manipularea, provocările virale periculoase și cyberbullying-ul.

Paradoxurile adolescenței în 2026 spun multe despre lumea în care trăim. În aceeași generație întîlnim fete care ajung mult prea devreme mame, dar și fete care analizează cu mare atenție ingredientele, chestionează știința și îmbrățișează alternativa. Nici una dintre aceste realități nu trebuie ignorată. Toate acestea reprezintă un semnal de alarmă observat de atîtea ori în spațiul public, finalizat de cele mai multe ori cu „trebuie să...”.

 

(1) Siguranța copiilor în mediul online – raport de cercetare, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității, 2025.

(2) Sources and Types of Sexual Information Used by Adolescents: A Systematic Literature Review, S. Silva, J. Romão, C. Braz Ferreira, P. Figueiredo, E. Ramião, R. Barosso – Healthcare 2024, 12 (22).

(3) https://www.salvaticopiii.ro/sites/ro/files/2024-04/studiu-privind-mamele-minore.pdf.

(4) „Statistică alarmantă: 662 de cazuri de femicid în patru ani și jumătate, 60 dintre victime au fost minore. Care sînt cauzele și ce este de făcut”, Libertatea, decembrie 2025.

(5) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20260617-1.

 

Dr. Virginia Cornelia Lazăr este medic primar obstetrică-ginecologie, specialist în menopauză, sexualitate și longevitate.

 

Credit foto: Wikimedia Commons

Share